Nepotrivire de Caracter

Capitolul 28 - Lesbi-cum?

Sonya...

Am crezut că îmi voi petrece întreaga noapte studiind varul de pe pereți dar am adormit instantaneu în momentul în care am pus capul pe pernă.

Nu l-am visat pe Jace. Este cred prima noapte de la accident când nu îl visez. În schimb Stewart s-a plimbat prin mintea mea. Aflase, nici eu nu știu cum, de căsătoria mea cu Jace și m-am trezit cu el la ușă. Nu i-am oferit prea multe explicații, doar un simplu "Îmi pare rău" și chiar îmi pare. Modalitatea mea de ai mulțumi, după ce mi-a fost alături atâția ani, după ce mi-a sprijinit din toate punctele de vedere, a fost de-a dreptul necorespunzătoare. Am fost egoistă, m-am gândit doar la mine, doar la faptul că eu i-am oferit opt ani din viața mea, dar și el a făcut același lucru. Într-o bună zi mă voi revanșa, sper.

Întrebare: De ce oare am crezut că se va schimba ceva?

Răspuns: De idioată.

Între mine și Jace nu s-a schimbat nimic. În timp ce eu tremuram din toate încheieturile de emoție și abia dacă am fost capabilă să îmi controlez corpul când m-am lovit de el, Jace nu a părut deloc afectat.

Abia dacă a rostit câteva cuvinte, a mormăit niște răspunsuri scurte urmate de un simplu "mersi" după ce i-am încheiat nasturii cămășii și a ieșit din dormitor. Am crezut că lucrurile avansează între noi sau vor avansa după incidentul de ieri dar țeapă. Am crezut prost.

Nu l-am văzut nici pe Peter deși mă așteptam să apară. S-a evaporat de la prima oră și nu s-a mai întors deși e amiază. Mă plictisesc enorm. În afară de ajutorul forțat pe care i-l ofer lui Jace nu fac nimic altceva și e oribil. Îmi petrec majoritatea timpului pe patul din camera mea așteptându-l pe el sau plimbându-mă prin curte deși este frig.

Am tras speranța că poate ceva s-a declanșat în mintea lui, dar iluzia mi-a fost spulberată. M-am gândit că poate măcar mă va întreba despre Peter, dar nu a zis nimic, parcă nici nu s-ar fi întâmplat.

E dificil, îmi amintesc de fiecare moment în care Jace a vrut să se apropie de mine iar eu l-am îndepărtat. Regret acum ceea ce am făcut. Poate dacă nu aș fi fost atât de încăpățânată nimic nu s-ar fi întâmplat. Acum am fi putut să ne facem planuri, să stabilim data nunții, să fiu lângă el.

Constat că nu avem prea multe amintiri frumoase, singurele momente în care am fost mai aproape de el au fost cele când am fost în Aspen și chiar și atunci am avut rețineri. De intimitate nici nu se pune problema.

Ce ar putea să îi declanșeze amintirile?

— Încearcă să îl seduci, rostește Peter din spatele meu și tresar speriată.

— Poftim? Când Dumnezeu ai ajuns? Și de unde știai că mă gândesc la o soluție pentru a-l face să își amintească?

— Ei haide, de ce ești așa îngrozită de idee? Până la urmă ați fost căsătoriți, spune el mimând niște ghilimele în aer. Poate dacă te apropii mai mult de el îi vei provoca vreo reacție. Și ca să îți răspund la ultima întrebare, e logic la ce te gândești. Adică sincer acum, îți mai stă gândul și la altceva în afară de Jace?

— Peter!

— Să fim serioși, Sonya. Jace e bărbat, tu ești o femeie extrem de sexy, dacă s-a îndrăgostit de tine o dată, cine spune că nu ar putea să o facă din nou.

— Îmi ceri să mă arunc în brațele lui. Există riscul ca el să mă dea afară din cameră în șuturi.

— Da, dar există și posibilitatea să nu o facă. Pentru numele lui Dumnezeu, trebuie să faci ceva! Trebuie să îl forțezi într-un fel.