Nepotrivire de Caracter

To end with...

Șase luni mai târziu...

Dacă mi-ar fi spus cineva că o să se întâmple asta acum un an, aș fi râs până mi-ar fi pocnit ficatul.

Dacă mi-ar fi spus cineva acum șase luni că o să se întâmple asta, rezultatul ar fi fost același.

Dacă mi-ar fi spus cineva acum un an că azi va fi cea mai frumoasă zi din viața mea, aș fi crezut că râde de mine.

Dacă mi-ar fi spus cineva acum șase luni că o să mă căsătoresc în aceeași zi cu fratele și prietenul meu aș fi spus că acel cineva e nebun.

Da, mă însor, de data asta cu adevărat, sunt perfect conștient și pe deplin fericit.

Stau împreună cu Peter și Robert îmbrăcați la patru ace, nervoși peste măsură, în fața altarului așteptându-ne viitoarele soții.

Deși biserica este plină de oameni nu văd nimic altceva decât chipul zâmbitor al Sonyei apropiindu-se încet la brațul tatălui meu.

Primele zile după ce mi-am recuperat memoria au fost un haos. Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost relația dintre Sandy și Peter. M-a deranjat într-un fel dar nu pentru că aș fi fost gelos ci pentru că Sandy nu a avut încredere în mine să îmi spună și m-a mințit în legătură cu sexualitatea ei. Părinții mei, deși mă așteptam la o scenă de zile mari, au aprobat imediat legătura dintre ei. Ziarele au luat-o razna, internetul era plin cu reportaje despre Sandy și fratele meu. Nu i-a afectat însă, din contră au devenit mai uniți, iar când le-am spus că vreau să mă căsătoresc cu Sonya mi-au propus să facem nunta împreună.

Amber și Robert ne-au luat-o înainte, aceasta fiind motivul pentru care ea a venit în Toronto. Nu am crezut până la ei în relația la distanță și îndrăzneala lui Amber de al cere de soț pe Robert ne-a lăsat pe toți cu gurile căscate, deși la ce temperament are, nu ar fi trebuit să ne surprindă. Îmi amintesc și acum, privind-o cum înaintează spre altar, cuvintele ei "Bărbatul acesta este al meu și va fi mereu numai al meu!"

Da, acesta este începutul noii mele vieți. Da, de azi voi trăi doar pentru a o face fericită pe ea, roșcata mea cu ochi de smarald.

***

Capul îmi zvâcnește, tot corpul mă doare, camera se învârte când deschid ochii și lumina soarelui mă lovește ca un ciocan în față.

Îmi pun o mână pe frunte și oftez nemulțumit, am uitat numărul paharelor pe care le-am dat pe gât cu o seară înainte. Mă ridic alene și privesc spre fereastră clipind încurcat. Atârnat de clanța ușii ce dă spre balcon stă frumos ca la expoziție un sutien roșu cu dantelă. Mă întorc încet spre partea opusă a patului și ceea ce văd mă face să chicotesc.

Femeia din patul meu doarme liniștită acoperită neglijent cu cearceaful alb doar pe posterior și nu-mi vine să cred cât de similară este scena asta. Părul lung și roșu strălucește ca o flacără pe pernă și ochii îmi alunecă lent pe tot corpul ei zăbovind mai mult pe mâna ei, mai exact pe degetul inelar și mă simt cel mai mândru bărbat de pe planetă.

Nu mai am senzația de groază precare am avut-o în urmă cu un an din contră, sunt mai fericit ca oricând. Au trecut două luni de la nuntă și fiecare zi mi s-a părut un vis, un vis ce nu vreau să de termine niciodată, un vis care să dureze pentru totdeauna.

Sfârșit...