Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 7

Capitolul 7
Pentru totdeauna

"Fii tu ce alți n-au fost."

Odată ce am ajuns la casa familiei Turner, domnul Henry mă întâmpină în pragul ușii cu un zâmbet pe buze. Întotdeauna am fost primită de el sau doamna Genesys cu un zâmbet larg, călduros, care îmi aduce o stare de bine. Mă face să mă simt apreciată și respectată de ei.

- Bună, Serena, ai mai crescut, nu te-am văzut de aproape o săptămână. Ce mai faci?

Henry mă bombardă cu întrebări și chicotesc încet.

- Sunt în regulă. Cum a fost călătoria?

- Stresantă. De obicei, călătorim în scop de afaceri, și este angoasant.

- O să vă gătesc un fel de mâncare italienesc. Am învățat rețeta de la prietena mea plecată acolo.

- Aș aprecia asta. Înspre fericirea noastră, astăzi vom pierde timpul acasă, suntem liberi.

- Perfect, mă voi schimba și o voi ruga pe Margret să mă ajute.

Uniforma mea proaspăt spălată mă aștepta în debaraua amenajată pentru schimb. Odată ce am îmbrăcat-o, m-am îndreptat spre bucătărie unde am întâlnit-o pe doamna Margret care ștergea absentă niște pahare.

- Bună, Margret. Avem legume proaspete? Le-am promis soților Tuner că voi găti un fel italienesc, Ribolitta.

- Desigur. Cu ce te pot ajuta?

Mai târziu, eu și Margret conversam în vreme ce mâncarea era pe terminate. Femeia aștepta cu nerăbdare să poată mânca, însă la fel eram și eu. Eram lihnită și mirosea atât de bine. Am notat rețeta oferită de Chelsea, însă nu am avut ocazia să o și gătesc. Chelsea a mărturisit că s-a îndrăgostit de acest fel de îndată ce a gustat.

Am pregătit farfuriile și mâncarea, apoi doamna Margret a invitat familia Turner la masă imediat ce am pregătit masa.

Înspre uimirea mea, fiul lor era prezent. Adormit, dar prezent. Se trântise plictisit la masă și privește cruciș tocana din fața sa. Puteam citi limpede pe fața lui că și-ar dori un burger chiar acum.

- Serena, ia o farfurie și așază-te.

Îmi spuse doamna Genesys zâmbind.

- Este în regulă. Vă urez poftă bună.

- Insist. Margret întotdeauna servește masa alături de noi.

La insistențele domnului Henry, făcusem întocmai. Mă așezasem pe un scaun paralel cu Adam și am început a servi.

- Nu este atât de rea pe cât arată.

Spuse blondul și mama sa îl mustră. Am zâmbit amuzată.

- Este gustos. Îți poți sfătui prietena să ne împărtășească mai multe rețete tradiționale italienești. Este incredibil.

Lăudase domnul Henry felul de mâncare și chicotesc entuziasmată. Nu am gătit până acum pentru ei, iar acum că am făcut-o și le place, ador asta.