Capitolul 25

4.4K 208 16
                                    

Capitolul 25
Zile de iubire

"De când cu tine am început să cred în povești
Nu, n-am nevoie să mă înțelegi
Îmi ajunge că mă iubești."


- Bună dimineața rază de soare! La mulți ani!

Mă trezesc din somn cu Adam deasupra mea, urlând din toți rărunchii.
Chicotesc și el își lipește buzele de ale mele, făcându-mi dimineața mai frumoasă.
Avea ciocolată în colțul guri, așa că l-am sărutat acolo.
Cred că a făcut clătite, altfel nu îmi explic ciocolata de pe fața lui și făina din păr.

Se dă de pe mine și brusc mă trage, sărind în picioare lângă el. Mă strânge în brațe, și pentru o secundă am crezut că totul e un vis. Voiam să fiu vigilentă, ca nu cumva să mă trezesc din acest vis minunat.
Dar era realitate, pentru că în timp ce aveam mâinile unite după gâtul lui Adam, m-am pișcat singură ca să îmi dau seama dacă nu este un vis.

- Te iubesc atât de mult!

Spun și mă ridic pe vârfuri, sărutându-l pe față.

- Știi...cum prietenii au cam renunțat la tine...nesimțiți... Ziua ta o vei petrece cu mine, Hope, David și Chelsea.

- Oricum ar fi, cu siguranță va fi minunată, pentru că ești lângă mine.

Mă sărută pe tâmplă, apoi mă luase de mână și mă îndrumase spre baie.
Cada era plină cu apă, și la suprafață niște petale de trandafiri se amestecau cu spuma cu miros de ciocolată.

Romantic e Adam astăzi, nu glumă.

Se întoarse spre mine și îmi dăduse breteaua de la maiou jos, sărutându-mi umărul rece.

- Poți sta cât dorești tu de mult, astăzi e ziua ta de relaxare. Chelsea a spus că va veni aici pe la ora 16, David la 15.

- Bine.

Mă sărutase încă o dată, apoi pleacă lăsându-mă singură în baie.

În ultimul timp îmi merge atât de bine. În câteva zile se împlinește o lună de când am început să re-lucrez ca secretară, Adam cu siguranță mă iubește, și cu siguranță această zi va fi una superbă.
Și nu pentru că împlinesc 21 de primăveri, ci pentru că totul decurge așa de bine.
Parcă e ireal, ca după atâta suferință să vină și momente de fericire.

Mi-aș dori ca mama să fie lângă mine.

I-am spus lui Hope că tatăl nostru s-a întors. Însă ea mi-a aruncat o replică la fel ca Louis "de ce mi-ar păsa dacă nici nu știu cum arată", o înțeleg perfect....dar totuși, e omul care ți-a dat viață chit că nu e alături de tine.
Sebastian a încercat să se apropie și mai mult de noi trei. Dar Louis și Hope nu au de gând să facă la fel.
Eu sunt imună într-un fel, o dată am nevoie de el și pe cealaltă parte sunt de părere cu Hope și Louis.
Chiar dacă mama a murit și nu mai are pe cineva alături, copiii lui au nevoie de el.

30 de minute mai târziu am ieșit din cadă, uscându-mi părul, apoi l-am buclat.
Ca îmbrăcăminte mi-am luat o rochie neagră, în cloș de la talie. Ador rochița aceasta, e atât de simplă și elegantă.

Tomorrow (Vol. I-II)Donde viven las historias. Descúbrelo ahora