Îi aud strigătul lui Adam și oftez sonor dându-mi ochii peste cap.
Efectiv nu mai suport, până nu iese din ghipsul ăla voi înnebuni cu el. E aşa sufocant şi enervant, dar la naiba, e numai vina mea. Trebuia să îl iert din prima, poate aşa nu se amesteca în acea cursă şi nu se sfârşea cu piciorul în ghips.
Am urcat în camera noastră şi m-am sprijinit de tocul uşii.
- Ce e Adam? Întârzii la muncă.
- Dă-mi un sărut. Apoi poți pleca.
M-am apropiat de el şi i-am prins fața în palme, sărutându-l încet pe buze.
- Hope e în camera de lângă cu David, dacă ai nevoie de ceva îi strigi. Telecomanda TV-ului e aici, frigiderul e plin cu mâncare şi ar fi bine să nu mănânci atât, deja arăți ca un porc.
Râd de el şi mă privi încruntat.
- Glumeam, arăți bine, însă de când ne-am împăcat ai renunțat la pătrățelele de pe abdomen.
- La cât mă chinui...
- Am plecat. Ne vedem diseară.
L-am sărutat încă o dată şi am fugit spre maşină.
Cum Adam e imobilizat la pat şi trebuie să îl tratăm ca pe o prințesă, i-am cumpărat un mini-frigider şi l-am montat pe noptiera de lângă pat. E atât de drăguț într-un fel, e non-stop în casă lângă mine şi aşa ştiu că e în siguranță. Dar e şi al naibii de iritant. Mă stresează prea mult.
La muncă mă aştepta aceeaşi rutină plictisitoare, m-am cam săturat să fac asta în fiecare zi, însă pentru salariul meu e şi puțin de făcut. Adevărul e că Chris e chiar un şef cumsecade, şi a vorbit cu personalul să am un salar pe măsură. Îi sunt recunoscătoare pentru asta. Am nevoie, nu am de gând să mă las întreținută de banii lui Adam, și Hope la fel.
- Hey Chelsea.
O salut pe prietena mea şi mă aşez la biroul meu, care e aşezat în fața ei.
- Bună, bună blondo. Ce faci?
- Ca de obicei, tu?
- La fel. Vreau să îți spun ceva.
Mi-am îndreptat privirea asupra ei şi am privit-o zâmbind.
- Chris a demisionat.
Am privit-o şocată cu ochii lărgiți. Credeam că glumeşte, Chris e angajat aici de ani buni, de ce ar demisiona tocmai acum?
- M-a rugat să îți dau asta.
Chelsea îmi întinse o foaie şi am apucat-o rapid, era o scrisoare, am început să o citesc cu curiozitate şi plină de emoții.
"Da, probabil te întrebi de ce am demisionat şi de ce am decis să las totul în urmă. Şi poate te mai întrebi de ce nu am avut curajul să îți spun asta în față, sau la telefon. Ei bine, nu am putut. Nu am avut curaj. După cum te cunosc, m-ai fi rugat să rămân şi chiar asta aş fi făcut. Eu deja sunt în Hawaii, nu am mai putut sta în acest oraş, e plin de amintiri dureroase şi spintecătoare. Aici am pierdut două persoane extrem de dragi. Şi tu, te-am iubit atât de mult încât nu o pot explica în cuvinte, şi încă o fac. Am plecat de aici cu gândul să las trecutul în urmă, să te uit. Sper că voi reuşi, sper... Nu voi uita niciodată ziua când te-am cunoscut, ziua când ai devenit iubita mea şi cel mai important, ziua nunții noastre. Apoi a venit el şi mi te-a luat. Dar stai calmă, nu te învinovățesc pentru asta, eram conştient de faptul că tu îl iubeşti, poate mai mult decât pe mine. Dar lăsând toate astea la o parte, te iubesc. Te voi iubi până în ultima zi a existenței mele, şi sună egoist, dar te vreau numai pentru mine.
Cu drag, Christopher Hill."
Inima îmi tremura îngrozitor de tare, credeam că îmi iese din piept. Şi sentimentul de vinovăție era copleşitor.
- Serena, eşti bine?
Mă întrebă Chelsea şi dau negativ din cap.
Veni spre mine şi mă cuprinse în brațe.
- Chiar aşa de rea e scrisoarea asta?
- E numai vina mea Chelsea. Mă joc cu sentimentele oamenilor şi nici măcar nu îmi dau seama.
Ştiu de unde am învățat asta, de la experți ca Adam.
- Nu e vina ta Serena că un dobitoc blond fustangiu ți-a furat inima.
- Nu trebuia să îl las pe Chris să se ataşeze de mine.
- Nu ai cum să nu te ataşezi de tine, eşti amabilă, sufletistă, isteață şi de gaşcă. Toți te iubesc Serena.
Am strâns-o puternic în brațe, prin minte trecându-mi momentele cu ea, de la şcoală, când ieşeam în oraş...nişte vremuri complet diferite.
Când am ajuns acasă, nu aveam nicio poftă de viață. Voiam să îmi umplu un bol cu mâncare şi să stau în fața TV-ului. Se auzeau multe voci în casă şi credeam că Adam a dat sonorul televizorului la maxim, însă erau prea realiste. Am urcat în dormitor, şi i-am văzut pe toți, toată grupa. Zayn, Kate, Daniel, Faith, Jack.
Îşi îndreptară toți privirea asupra mea, Adam zâmbind cu gura până la urechi.
- Bună.
Mă salutară şi le-am răspuns, aşezându-mă pe pat, lângă Adam.
- Ce mai faci?
Mă întrebă Zayn şi îi zâmbesc amar, se vedea pe fața mea că nu sunt bine.
- Sunt bine. Dar voi?
- Şi noi, pe aici, să facem mişto de blondul fără un picior.
- Abia aştept să ies de aici, tu o să fii următorul în ghips.
Toți au început să râdă, şi să discute între ei. În mintea mea ne aflam la cafeneaua unde ieşeam mereu. Deşi nu aveam tatuajul, eram una de-a lor.
Mi-am îndreptat atenția asupra lui Adam şi i-am zâmbit, mângâindu-i obrazul.
- Cum a fost ziua ta?
Îl întreb şi el îmi aruncă o privire gen "faci mişto de mine nesimțito".
- Ştii, am făcut multe, am alergat după pisica vecinei, am jucat fotbal cu copiii din cartier. Am o viață foarte activă.
Am zâmbit şi mi-am muşcat interiorul obrazului, încercând să nu dau frâu tristeții.
- A ta cum a fost?
Mă întrebă el.
- Nimic neobişnuit.
- Băieți, vreau să vă spun ceva.
Spune Kate, şi i-am privit pântecul, era deja evident, nu ştiu în câte luni e însărcinată.
- Adam, copilul nostru e fată, şi se va numi Angel.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
