Pe drumuri diferite

Capitolul 6

             Când ajunse în casă,porni spre bucătărie,să o caute pe doamna Jaques,care era şi menajeră şi bucătăreasă,că nu o să coboare la cină,apoi urcă în camera ei pentru că avea nevoie de timp de gândire.

             Ceea ce îi propusese Paul era o nebunie,Serena nu avea nici o îndoială. El nu voia,de fapt,să se căsătorească,ceea ce voia el era să-şi facă mătuşa fericită. Deşi nu voia să se însoare din dragoste,totuşi dragostea îl aduse în acest punct. Nu putu să nu remarce că era dispus să facă acest sacrificiu,chiar dacă zilele trecute îi spuse că nu avea să se căsătorească niciodată. Simţi un junghi în inimă.Capacitatea lui Paul de a iubi era imensă,atunci când se va îndrăgosti,va iubi cu toată inima. Păcat că nu era ea cea care va beneficia de iubirea lui.

             De câte ori îşi imaginase momentul în care era cerută în căsătorie de către bărbatul pe care îl iubea,de fiecare dată el îi spunea că o iubeşte şi că nu poate trăi fără ea. Niciodată nu s-a gândit că va fi cerută în căsătorie de bărbatul potrivit dar din motive greșite. Pentru el această căsătorie ar fi o afacere,care s-ar încheia profitabil după câteva luni.

             Serena se apropie de fereastră şi privi în grădină fără să o vadă,de fapt. Pentru ea,căsătoria era sfântă. Se va căsători numai din dragoste. Nu putea accepta cererea lui,fiind convinsă că într-un context normal,ea nu ar fi pentru el o opțiune.

             Ironic,se gândi ea,el o alesese pe ea,pentru că era convins că ea nu o să se îndrăgostească de el. Nu ştia că ea îl iubea deja şi că de fiecare dată când era în apropierea lui,bătăile inimii ei se înteţeau.

             Ce avea să facă? Dacă îi accepta cererea putea spune că se căsătorea din dragoste,pentru că ea îl iubea.

             Încercă să pună în balans avantajele şi dezavantajele unei căsători cu Paul. Avantaje:în primul rând,ar fi soţia bărbatului pe care îl iubeşte,chiar dacă numai pentru un timp iar atunci când va trebui să plece va rămâne cu amintirile;în al doilea rând ar face-o fericită pe mătuşa Juliette;în al treilea rând ar fi aproape de Louise;în al patrulea rând ar simţi,măcar pentru un timp,că are o familie,că aparţine unui loc. Dezavantaje:el nu o iubea şi nu o va iubi niciodată,mai ales că putea avea femei care arătau ca Claudia. Era conștientă,de asemenea că atunci când va trebui să plece va suferi mai mult ca niciodată.

             Trase adânc aer în piept şi se hotărî:bărbatul pe care îl iubea avea nevoie de ajutorul ei,aşa că va face tot ce putea să îl ajute. Se gândi că nu va fi uşor să-şi ascundă sentimentele pe care le avea pentru el.

              Pierdută în gânduri,nu realiză că soarele nu mai era pe cer,până nu auzi o bătaie în uşă.

               -Intră!zise ea.

             Louise intră având în mână o farfurie şi având un aer stânjenit,ceea ce nu-i stătea în fire.

               -Bună,ţi-am adus ceva să mănânci pentru că nu ai coborât la cină,zise ea evitând s-o privească pe Serena în ochi.

               -Louise,s-a întâmplat ceva?

               -Nu,nu s-a întâmplat nimic,zise ea...voiam să-mi cer scuze pentru că eu i-am spus lui Paul să-ţi propună să te căsătoreşti cu el. Cred că am fost egoistă pentru că mi-am dorit să fi mai mult timp lângă mine şi să ne vedem mai des,dar astăzi m-am gândit la ce înseamnă căsătoria pentru tine şi mi-am dat seama că e o greşeală. Dacă Paul nu ar fi vorbit cu tine deja,l-aş fi rugat să găsească o altă soluţie.

             Serena veni spre ea şi îi luă mâinile într-ale sale.

               -Louise,e adevărat că ceea ce cred eu că ar trebui să fie o căsnicie şi ceea ce crede fratele tău diferă...dar,pe de altă parte,aşa cum ai spus şi tu,aş fi aproape de tine şi aş contribui şi eu un pic la fericirea mătuşii.

               -Deci,te-ai hotărât?întrebă Louise surprinsă. M-aş fi așteptat să refuzi.

               -Da,zise ea,...se pare că m-am hotărât.

               -Oh!exclamă Louise,sunt aşa bucuroasă! O să fi cumnata mea!

               -Da,zise Serena,zâmbind trist,măcar pentru un timp.

             Louise o îmbrăţişă,şi îşi mai exprimă bucuria câteva minute,făcând planuri de cumpărături care o priveau pe Serena.

               -Louise,zise Serena,amintindu-şi de drumul în oraş,aş vrea să te rog să mă duci mâine în oraş,dacă nu te deranjez,trebuie să iau prânzul cu Paul.

               -Mi-a spus Paul deja. Oricum,mâine trebuie să merg să mă întâlnesc cu mama lui Bernard. Să fi gata la ora zece,pentru că mergem mai devreme să facem cumpărături.

             Louise veni lângă Serena şi o mai îmbrăţişă o dată.

               -Sunt aşa bucuroasă că o să fi cumnata mea!zise ea şi o sărută pe obraz. Noapte bună!

               -Noapte bună.Louise!