Pe drumuri diferite

Capitolul 7

             A doua zi,cu cinci minute înainte de ora unu,Serena ajunse în faţa restaurantului La rose d'or . Intră în restaurant şi îl căută din priviri pe Paul. Înainte ca şeful de sală să poată ajunge lângă ea,îl văzu pe acesta la o masă din apropiere,studiind meniul şi porni spre el.

             Auzind paşi,Paul ridică privirea şi o văzu apropiindu-se de el. Se ridică în picioare ca să o întâmpine şi îi zâmbi:

               -Bună,ai ajuns!zise el.

               -Bună! Sper că nu am întârziat,zise ea aşezându-se.

               -Nu,deloc! Eu am ajuns acum două minute. Cum a fost în oraş? Ai reuşit să te orientezi?

               -Da,m-a ajutat Louise,apoi m-a luat cu ea la cumpărături. Trebuie să recunosc că,în privinţa asta nu pot ţine pasul cu ea,parcă e o tornadă.

            Paul râse şi zise:

               -Aici ai dreptate. Louise ia cumpărăturile foarte în serios. Ţin să te anunţ,zise el glumind,că mă simt ușurat că peste câteva săptămâni va face cumpărături cu cardurile lui Bernard.

               -Stai liniştit,sunt sigură că va profita din plin şi de ale tale,atât timp cât mai poate. Mai ales acum că se apropie nunta.

               -Sunt convins! Ce zici? Vrei să bei ceva sau comandăm prânzul?

               - Cred că ar fi bine dacă am vorbi mai întâi.

               -Foarte bine!încuviință el. Te-ai gândit la propunerea mea?

              Ea se uită la felul în care lumina soarelui se reflecta în părul lui,dând strălucire șuvițelor de păr negru. Se întrebă încă o dată dacă nu făcea o greșeală,dar cum putea să refuze să se căsătorească,chiar şi pentru puțin timp,cu bărbatul pe care îl iubea? Inspiră şi expiră adânc şi zise:

               -Paul,tu eşti sigur că vrei să faci asta?

             El se încruntă şi zise:

               -Luând în considerare faptul că eu ţi-am făcut propunerea asta,putem considera că sunt sigur.

               -Şi dacă mai târziu o să regreți? Dacă în timpul căsătoriei noastre,tu o să întâlnești femeia vieții tale?

             Paul zâmbi larg,iar Serena se gândea că el părea mai tânăr atunci când zâmbea.

               -Serena,ţi-am spus ce părere am eu despre dragoste. Te asigur că nu trebuie sa-ţi faci griji în privinţa asta,zise el şi întinse mâna peste masă şi îi strânse degetele uşor,ca pentru a o asigura de adevărul vorbelor sale.

             Ea se uită la mâinile lor şi spuse:   

               -Dacă tu eşti sigur că vrei asta, atunci răspunsul meu e da.

             Ochii lui străluciră încântaţi şi îi strânse mai tare degetele.

               -Mulţumesc,Serena! Îmi faci o mare onoare. Vreau să şti că apreciez faptul că mă ajuţi şi că sunt conştient  că nu îţi cer un lucru uşor de făcut. Îţi promit că voi face tot posibilul ca tu să nu regreţi decizia de astăzi.

               -Totuşi,ar mai fi de pus la punct unele amănunte.

               -Aşa este,dar ar trebui mai întâi să comandăm şi putem discuta în timpul prânzului.