Pe drumuri diferite

Capitolul 9

În săptămâna care urmă petrecerii,Serena fu mai mult singură,aşa că îşi petrecu timpul odihnindu-se. Pentru că Bernard avea câteva zile libere,el şi logodnica lui,îşi petreceau timpul împreună, Louise încercând să-l includă pe cât posibil în organizarea nunţii. Acest lucru îi lăsă Serenei mai mult timp liber pe care şi-l petrecu citind şi făcând plimbări lungi în jurul castelului. După-amiezile se urca în maşină şi conducea până la mătuşa Juliette,unde era aşteptată cu ceai şi prăjituri. Se întorcea la castel şi lua cina cu Paul,apoi se retrăgea în camera ei.

Într-una din zile,pe când se întorcea de la mătuşa Juliette,Paul o aştepta în salon,şi după ce se scuză atât în numele lui, cât şi în cel al Louisei,pentru că o lăsaseră singură toată săptămâna,îi spuse că trebuia să îl însoţească sâmbătă seara la un dineu de afaceri. Înainte să iasă din salon,Serena i-a adus aminte că el i-a fost promis o slujbă. Paul a informat-o că săptămâna viitoare va dota biroul cu cele necesare,urmând ca Serena să aibă anumite sarcini de făcut.

La petrecere,Paul i-o prezentă Serenei pe Marie,soţia unui partener de afaceri. Zâmbetul cald şi sincer al acesteia,o făcu pe Serena să lrge o reală prietenie cu aceasta.

Paul,văzând că Serena se destinde şi că se simte bine în prezenţa Mariei,o rugă să-l scuze pentru că avea afaceri de discutat. După câteva minute,Serena îl văzu împreună cu mai mulţi invitaţi,intrând într-un birou.

Serena reveni în sala în care se ţinea petrecerea,după ce fusese la toaletă să se aranjeze,dar nu apucă să traverseze sala pentru a ajunge lângă Marie,că se auzi strigată. Întoarse capul spre stânga şi îl văzu venind spre ea pe Henry,unul din tinerii cu care ieşise în timpul colegiului. Era o fire jovială,şi ceea ce îi plăcuse la el era faptul că ştia să se facă plăcut celor din jurul lui.

-Serena! Nu eram sigur că eşti tu,zise el ajungând în faţa ei.

-Bună,Henry! Ce mai faci?îl întrebă ea cu zâmbetul pe buze. Cu toate că ieşiseră de două ori împreună,Serena îl vedea mai mult ca pe un amic.

El se aplecă galant şi îi sărută mâna.

-Mai bine acum,că am să dansez cu cea mai frumoasă femeie din încăpere!îi răspunse el şi ţinându-i în continuare mâna,o conduse pe ringul de dans.

Henry o întrebă de ce se află la petrecere,iar ea îi spuse că era partenera unui invitat,fără să ştie exact cum să îl numească pe Paul: prieten? Sau poate iubit?

Când dansul se termină,Henry o conduse la marginea ringului de dans şi îi prinse mâinile într-ale sale.

-Îmi pare bine că te-am revăzut,zise el zâmbind. Nu ştiu de ce te-am lăsat să-mi scapi,mai zise el oftând dramatic,iar Serena râse,pentru că ştia că el glumea. Poate că ar trebui să-mi încerc încă o dată norocul?

Serena nu apucă să îi răspundă,pentru că se simţi cuprinsă de mijloc şi simţi mirosul coloniei lui Paul.

-Îmi pare rău pentru tine,dar Serena e deja "luată"!zise acesta pe un ton rece,apoi se întoarse spre ea şi o întrebă:nu-i aşa,frumoaso?

-Nu se vede,îi răspunse Henry,uitându-se cu atenţie la mâinile ei,vocea devenindu-i serioasă.

Serena simţi încordarea braţului lui Paul pe mijlocul ei,şi ca să evite o scenă,zise bâlbâindu-se:

-Paul,ţi-l prezint pe Henry. Ne cunoaştem din timpul colegiului. Henry,el este Paul...iubitul meu.

Cei doi îşi strânseră mâinile fără prea multă tragere de inimă.

Paul se întoarse spre Serena şi o sărută pe obraz,spunându-i pe un ton intim:

-Iartă-mă,iubito pentru că te-am lăsat singură atâta timp. Promit că o să mă revanşez mai târziu,îi şopti el suficient de tare cât să audă şi Henry.

Serena roșii,şi stânjenită de cuvintele lui Paul,îşi luă rămas bun de la Henry.

În drum spre casă,nici unul dintre ei nu spuse nimic,deşi fiecare dintre ei era conştient de încordarea celuilalt. Serena așteptă până ce Paul îi dechise portiera maşinii şi intrară împreună în hol,moment în care bărbatul i se adresă:

-Serena,am pretenţia ca atâta timp cât ai fost de acord cu propunerea mea,să te abţi să mai flirtezi cu alţi bărbaţi!

Tânăra femeie se uită la el uimită:

-Dar,Paul,eu nu am flirtat cu...

-Şi apropo,cine e el? Unul din foşti tăi?o întrebă el pe un ton arţăgos.

-Nu e...L-am cunoscut la colegiu,era cu doi ani mai mare decât noi,şi am ieşit de câteva ori împreună,îi răspunse ea încă surprinsă.

-Serena!zise el pe un ton ridicat,nu mă interesează ce faci după ce se termină înţelegerea noastră! Între timp,nu mai flirtezi cu nimeni,ne-am înţeles?

Femeia reacţionă,în sfârşit la tonul pe care el îl folosea,simţind că începe să se enerveze.

-Ţi-am mai spus, şi îţi repet,că nu am flirtat cu Henry,replică ea ridicând vocea.

-Atunci cum numeşti tu asta? I-ai zâmbit şi ai râs cu el,iar când m-am apropiat de voi,l-am auzit făcându-ţi ochi dulci. Aşa că te-aş ruga ca pe durata înţelegerii noastre,să ţi bărbaţii la distanţă.

Serena inspiră şi expiră adânc încercând să se calmeze. Faptul că Paul reuşise să o enerveze nu era un lucru bun. Ea îşi ieşea din fire foarte rar.

-Paul,îmi cer scuze dacă am greşit cu ceva,deşi nu am făcut decât să mă bucur că am întâlnit o cunoștință. Şi apropo,şi eu merit să-mi prezinţi scuze:ce a fost insinuarea aceea că o să te revanşezi mai târziu?

El avu bunul simţ să roşească:

-Aşa este! Am exagerat cu asta şi îmi cer scuze,dar,voiam să-l fac să înţeleagă că nu ești liberă.

Ea îi zâmbi uşor,făcându-l să înţeleagă că îl iertase,iar el îi răspunse la rândul lui, cu un mic zâmbet.

-Mă bucur că ne-am lămurit neînţelegerile!încheie el.

-La fel şi eu! Cred că ar trebui să plec cât sunt încă sub efectul scuzelor,zise ea încercând să glumească. Pe mâine!