Pe drumuri diferite

Capitolul 18

             Drumul până acasă fu străbătut într-o linişte apăsătoare.

             Serena îşi răscoli mintea, încercând să-şi dea seama dacă făcuse ceva care să-i stârnească furia lui Paul. Pe măsură ce se apropiau de casă, era din ce în ce mai sigură că se purtase ireproșabil. Nu făcuse nimic de care să se simtă ruşinată, sau să îl ofenseze pe Paul.

             Pălăvrăgise toată seara cu câteva invitate şi băuse două pahare de şampanie. Singurul moment care întrerupse monotonia petrecerii, fu invitaţia la dans din partea lui Sebastien. Dar acesta se purtase ireproşabil, făcând o conversaţie ușoară și amuzantă pe durata dansului. Şi atunci, de ce spusese Paul că o mângâiase alt bărbat?

             Confuziei din mintea ei, îi luă loc furia, care puse stăpânire pe ea până ajunseră acasă.

             Când Paul opri maşina, Serena, ieşi din ea fără să-l mai aştepte. Intră repede în casă, cu intenţia de a urca direct în dormitor. Se afla deja la jumătatea scărilor, când îl auzi pe Paul intrând în hol.

               -Serena! o strigă el, trebuie să vorbim! Vino în birou, pentru câteva minute!

             Ea continuă să urce scările, şi fără să se întoarcă spre el, zise:

               -Sunt obosită, Paul, şi oricum, nu cred că ar fi indicat să vorbim acum. Hai mai bine să vorbim dimineaţă, când amândoi vom fi mai calmi.

             Tocmai îşi scotea pantofii, când soţul ei intră în dormitor, trântind uşa în urma lui.

               -Serena, ţi-am spus că vreau să vorbim, şi discuţia asta nu suportă amânare. E referitor la comportamentul tău nepotrivit din seara aceasta!

             Ea ridică privirea la el şi văzu furtuna din ochii lui. Foarte bine! îşi zise, dacă el vrea să ne certăm, aşa să fie! Şi ea era furioasă.

               -Să discutăm, atunci Paul! Vrei să-mi spui, te rog, care e comportamentul meu nepotrivit din seara asta? Pentru că, sinceră să fiu,m-am gândit la asta tot drumul până aici, şi totuşi, nu ştiu cu ce te-am ofensat!

             Paul se apropie de ea şi ochii lui păreau că iscă fulgere. Ajunse la jumătate de metru de ea şi se opri.

               -Nu te preface că nu şti! Nu numai că ai dansat cu alt bărbat, dar i-ai mai şi permis să te mângâie.

               -Paul, zise ea cu o voce hotărâtă, am dansat cu Sebastien pentru că m-a invitat la dans, spre deosebire de tine. Şi, în caz că nu ai observat,nu am fost singura femeie care a dansat  cu un alt bărbat decât partenerul ei... Şi ţin să te anunţ că a fost foarte cuviincios. A încercat să fie doar politicos, invitându-mă la dans... Nu ştiu ce ai văzut tu, dar te asigur, că nu m-a mângâiat, aşa cum spui tu!

               -Nu? Atunci, de ce era mâna lui pe spatele tău?

               -Poftim? întrebă Serena, făcând ochii mari. Mâna lui se afla pe spatele meu, pentru că el conducea ,în nici un caz, pentru că m-ar fi mângâiat!

               -Şi de ce l-ai lăsat să-şi pună mâna pe spatele tău gol?

             Serena realiză că ei nu discutau, ei strigau unul la celălalt. Încercă să se calmeze, şi zise pe un ton aproape normal:

               -Paul, şi tu ţi-ai pus mâna pe spatele meu, dar asta nu înseamnă că mă mângâiai!

               -E adevărat, recunoscu el,pe acelaşi ton ridicat, dar există o diferenţă: eu sunt soţul tău!

             Serena simţi că se enervează din nou:

               -Tocmai acum, la petrecere, ţi-ai amintit că eşti soţul meu! Când toată luna trecută nu mi-ai adresat nici trei cuvinte. Aşa crezi tu că trebuie să se comporte un soţ? întrebă ea, înverșunată, feţele lor ajungând la câţiva centimetri una de cealaltă.

               -Şti ceva? O să-ţi arăt cum trebuie să se comporte un soţ! zise el, apoi se năpusti, flămând, asupra gurii ei.

             Serena rămase încremenită câteva secunde, apoi începu să-i răspundă.

             Simţind că ea cedează, Paul o trase spre el, lipindu-i corpul de al lui şi adâncind sărutul.

             Serena se simţea ameţită de intensitatea sărutului şi de mâinile care îi mângâiau, frenetic, spatele. Se cufunda tot mai mult în mrejele dorinţei şi îşi dădu seama că mâinile ei se aflau în părul lui, abia când sărutul se încheie.

             Rămaseră cu feţele apropiate, cu respiraţia întretăiată,şi privindu-se în ochi. Serena era convinsă că dorinţa pe care o vedea în ochii lui se oglindea şi în ochii ei.

            De data aceasta, când buzele lor se întâlniră, sărutul fu blând. Paul o sărută pe îndelete. Limba lui jucăuşă, exploră blând, fiecare colţ al gurii ei. Mâinile lui ajunseră pe umerii ei şi începu să-i tragă în jos rochia de pe umeri. Reuşi să-i dezvelească un umăr şi puse capăt sărutului, pentru ai gusta pielea fină dintre gât şi umeri.

            Serena gemu de plăcere când îi simţi buzele depunând sărutări scurte pe pielea ei sensibilă. "Sunt pierdută! Poate să facă ce vrea cu mine!" îşi spuse ea.

               -Ai un gust atât de bun! şopti el, continuând să-i adulmece pielea.

             Se trase înapoi ca să o poată privi în ochi.

               -Şti de ce nu ţi-am adresat nici trei cuvinte, în tot acest timp? Pentru că te doream foarte mult, şi nu ştiam dacă mă pot abţine să nu te ating.

               -Paul, nu pot să cred că e aşa! zise ea uimită.

               -Poţi să fi sigură că e aşa! Îmi doream atât de mult să-ţi ating pielea şi să-ţi simt gustul!

             Se aplecă din nou să o sărute, în timp ce o mână îi înconjura mijlocul, iar cealaltă urcă până îi cuprinse sânul rotund şi tare. Când degetele lui îi găsiră sfârcul, făcându-l să se întărească, Serena fu străbătută de un fior.

               -Paul! Ce-mi faci?

               -Cred că ceea ce-mi faci şi tu mie!

             Buzele lui ajunseră la lobul urechii ei, pe care îl muşcă, şoptindu-i:

               -De data asta, nu mă poţi refuza, Serena! Mă dorești tot atât de mult pe cât te doresc eu!

             Serena încercă să revină la realitate:

               -Paul, cred că nu e bine ca noi să...

               -Iubito, suntem adulţi! Şi mai suntem şi căsătoriţi. Nu facem rău nimănui!... Nu văd de ce nu ne-am bucura de privilegiile de a fi căsătoriţi!

             Deşi ştia că mai târziu va regreta, Serena nu putea ignora valurile de dorinţă care o cuprinse. Şi era bucuroasă că bărbatul pe care îl iubea, o dorea. Lăsă grijile pe mai târziu, şi se hotărî să-l aibă pe Paul, atât timp cât se va putea!