Pe drumuri diferite

Capitolul 25

             Paul întinse banii taximetristului, plătind cursa care îl aduse de la aeroport, până în faţa clădirii în care locuia Serena, apoi ieşi din maşină.

             Rămase pe loc,privind clădirea veche, dar bine întreţinută. Începea să se însereze, şi la câteva geamuri era aprinsă lumina.

            Mai stătu câteva minute pe trotuar,încercând să-şi facă curaj să sune la uşă.

            Venise direct de la aeroport, şi nu avea cu el decât o geantă de umăr, în care băgase un rând de haine. Rezervase o cameră la un hotel în apropierea locuinţei ei, pentru că nu mai avea avion până a doua zi. Totul depindea de întâlnirea cu Serena.

            Se îmbrăcase lejer, pentru că nu voia ca ea să creadă că venise la Londra cu intenţia de a încheia o afacere cu ea. Purta pantaloni negri, şi o cămaşă albastră, pentru că Serena îi spuse o dată că îi stătea bine, îmbrăcat în această culoare, iat peste cămaşa descheiată la doi nasturi,avea o geacă subţire, de piele.

             Urcă cele trei trepte până la intrarea în clădire, şi se pregăti să sune, când văzu ieşind o femeie în vârstă. Îi făcu loc şi se hotărî să profite de uşa deschisă ca să intre în înauntru. Poate că, Serena, auzind cine este, nu îi va deschide. Aşa, va bate la uşa ei, iar ea va fi nevoită să-i deschidă.

             Urcă treptele până la etajul al doilea şi se opri în faţa uşi ei. Îşi şterse palmele transpirate de pantaloni şi bătu.

             Auzi paşi, o cheie învârtindu-se, o uşă deschisă, şi obiectul viselor lui, îi apăru în faţă.

             Profitând de faptul că ea ea uimită să-l vadă, îi cercetă, avid, chipul. Era un pic mai slabă, părul îi mai crescuse, cârlionţii atingând umerii, iar ochii îi păreau mai trişti, sau poate, era doar obosită.

               -Paul! zise ea surprinsă.

               -Bună, Serena! Pot să intru? întrebă el.

             Fără să zică nimic, ea făcu un pas înapoi, îndemnându-l, astfel să intre.

               -Ce faci la Londra? întrebă ea. Sau ai venit să-mi aduci actele de divorţ?

             Între timp, el intrase, şi studie micul hol în care se afla. Când îi auzi cuvintele se întoarse şi o privi.

               -Poftim? Nu! zise el, hotărât, având în vedere că nu se gândise nici măcar o dată să divorţeze,de când ea plecase.

             Intrară în camera de zi.

               -Atunci, ce cauţi aici?

             El îşi roti ochii prin cameră, şi văzu o haină şi o poşetă pe fotoliu.

               -Te pregăteai să ieşi în oraş? o întrebă el, fără să-şi ascundă dezamăgirea din glas.

               -Nu, mai înainte am ajuns acasă.

               -Am venit la Londra pentru că trebuie să vorbesc cu tine. Ce-ai zice să mergem în oraş la cină şi eu o să-ţi spun despre ce e vorba?

             Serena oftă, obosită.

               -Sinceră să fiu, nu am dispoziţia necesară pentru a ieşi în oraş. Mă gândeam să îmi fac un sandvici şi să mă bag în pat.