Nebunii Adolescentine~Lupta Pentru Iubire [În Curs De Editare]

Capitolul 23

După ceva timp, am observat că se făcu seară.

-Copii, veniți la masă!

Ne-a spus mami.

-Venim imediat. A spus Jurian.

-Mirain, Jurian mergeți jos, am să vorbesc cu Britney puțin.

Amândoi au plecat și am rămas doar cu mama. S-a pus lângă mine și mi-a luat mâinile în ale ei.

-Draga mea, ce te tot frământă de atâta timp?

-Nimic mami, ce să fie?

-Nu știu, ceva în neregulă cu școala?

-Nu, e bine.

-Fata mamei, ști că îmi poți spune orice.

-Bine, îți spun... Ieri i-am udat schițele importante ale doamnei Merýem din greșeală , le-am adus acasă fără să mă vadă, și le-am refăcut. Apoi azi am fost la buticul ei. Când i-am spus ce am făcut mi-a aruncat desenele la care am lucrat foarte mult. Nu am vrut să fac nimic intenționat ca s-o supere... Am vrut să fie mândră de mine.

-Știu fata mea... Tu ești talentată, și n-ai nevoie de aprobarea ei, trebuie să fi tu însăți, să nu depinzi de nimeni. Bine draga mea?

-Bine.

Și-a pus mâinile pe fața mea apoi m-a pupat le obraz. Într-adevăr mă simțeam mai bine. Mama are dreptate, nu trebuie să depind de nimeni.

Am coborât împreună scările la familia mea. M-am așezat pe locul meu, între Jurian și Mirain, apoi am mâncat. La masă bunicul spunea tot felul de glume, nu mă puteam abține să nu râd. M-am simțit mai bine. Mama și tata mă priveau cu drag. La un moment dat mi-a venit în minte să-mi creez propriul butic pentru a-i demonstra lui Merýem că sunt în stare de mai multe, decât crede ea. Am încredere în mine. Știu că e prea devreme pentru mine, dar sunt ambițioasă.

După cină i-am spus tatălui meu să mergem în biroul lui, ca să-i spun ce am de gând.

-Tati, vi te rog până în biroul tău, am ceva să-ți spun.

-Bine draga mea.

Am întrat în birou, m-am așezat pe scaunul din fața mesei, iar el după.

-Bun. Acum spune-mi te rog.

-Bine. Ai zis azi că treaba aceea trebuie să se termine, nu?

-Da, am zis, dar dacă îți place...

-Nu! M-am răzgândit. Nu mai trebuie să depind de nimeni ca să fie fericită, nu?

-Corect. Ce te-a făcut să-ți schimbi decizia?

-Păi...comportamentu doamnei Merýem. (i-am povestit ce mi s-a întâmplat azi). De aceea nu mai vreau să merg acolo.

-Bine faci. Deci asta ai vrut să-mi spui?

-Nu! N-am terminat.

Am spus eu jucându-mă cu degetele.

-Vreau un atelier de modă propriu, dacă se poate...

-Poftim? Draga mea, nici n-ai terminat liceul, unde te grăbești?

-Te rog tati. Sunt în stare de orice!

-Nu știu ce să zic. Vorbesc mai întâi și cu mama ta,apoi îți spun. Bine?

-Bine, tati....

I-am dat un pupic le obraz, apoi am plecat în cameră. Mi-am luat laptopul și am pierdut vremea.

*Ora 21:23*