Nebunii Adolescentine~Lupta Pentru Iubire [În Curs De Editare]

Capitolul 33

Am ieșit din vilă, îngrijorată. Urcând în taxiul care era peste drum. Am ajuns în dreptul parcului, apoi l-am sunat urgent pe Ethan.

*Conversație telefonică *

-Alo? Ethan?

-Da, Britney, ce faci dragă?

-Bine, nu-i timp de stat, trebuie să mă ajuți.

-Ce s-a întâmplat?

-David!

-Da?

-Merýem vrea să-l interneze într-o clinică!

-Ce? N-ar renunța la el, cum?

-Vino repede în parcul de lângă Mall, repede!

-Vin, dragă, vin.

Am închis, apoi am așteptat. Nu-l pot lăsa pe David așa,chiar dacă are probleme psihice, tot din cauza lui Merýem. N-o suport. David nu merită așa ceva, după câteva momente îi văd mașina lui Ethan parcând fix lângă mine, frânând brusc. S-a dat jos, apoi s-a apropiat.

-Convinge-o! Spune-i! Numai să nu-l ducă la clinică! Nu merită.

I-am spus eu mai să plâng. Să fi într-un spital din ăla nu-i întocmai bine, și nici să stai sub efectul unor medicamente.Dragul de David, nu știe că sora lui n-are pic de conștiință. Ar face orice să nu-i mai calce pe faimă, chiar fiind fratele ei.

-Stai calmă, încerc eu s-o conving, nu mai plânge.

-Bine...

M-a îmbrățișat, apoi mi-a dat un pupic scurt pe frunte.

-Îți promit că nu îl lăsăm de izbeliște, bine?

Am aprobat apoi, m-a condus acasă. Tot drumul am stat rezemată de geamul rece de la mașină, îngândurată. Ethan m-a strâns de mână, mângâindu-mi-o. M-am uitat la el profund, apoi am ajuns în sfârșit acasă.

*Ziua următoare *Din perspectiva lui Merýem * Ora 14:43*

Ieșind pe poartă, îi spun lui Harold să mă ducă la acea cafenea, unde misteriosul ăla va veni. Tot drumul m-am gândit cum o să fie de acum încolo, fiind sigură că Ethan îmi va rămâne.

-Oprește aici!

-Așa să fie.

A parcat pe dreapta, apoi am coborât. Mi-am închis mai bine paltonul fiindcă era foarte frig. Aruncând o privire spre mesele din local, îl observ pe Dionis, ridicându-se. Am înaintat cu Harold în urma mea. Pentru orice eventualitate.

-Bună ziua, doamnă Ataman....

-Bună...

Vocea lui mă speria, era îmbrăcat ca un fel de mafiot, în negru, piele cu ținte. Totuși are stil.

-Așezați-vă, gardianul dumneavoastră o să ne onoreze cu prezența?

-Da, e o problemă?

-Nu, fie. Să începem. Am să vă povestesc cum stau lucrurile în acest moment.

-Bine, ascult.

-Eu am avut un frate, Adonis... L-am pierdut cu mulți ani în urmă din cauza acelui Bryan Demmo. El a fost cauza morții lui,[...] (aici îi povestește despre trecutul Melissei și Bryan) Acum înțelegi? Trebuie să mă răzbun pentru fratele meu, nu va rămâne totul neterminat.

Întreaga poveste mi-a dat fiori.

-Am înțeles, și acum vrei să ne aliem, ca să-i distrugem, iar amândoi să avem de câștigat?

-Exact păpușă...

-În regulă . Așa să fie.

-Bun. Mă bucur că m-ai înțeles. Ești o femeie deșteaptă. Totul să rămână între noi. S-a-nțeles?

A spus între timp ce mi-a arătat pistolul de la pantaloni.

-Da. Harold, ai auzit?

-Sigur doamnă.

-Bun.Acum dacă îmi permiteți, trebuie să plec.

Am dat mâna cu el, apoi m-am îndepărtat repejor. Harold mi-a deschis ușa, când dintr-o dată o văd pe Britney alergând nervoasă spre mine.

-Ce om ești tu?! Ce ți-a venit în minte să-i faci așa ceva lui David?!

N-am luat-o în seamă apoi, am dat ordin să merg cât mai repede acasă. Ajungând am chemat pe cei responsabili pentru transportul către clinică. Am apelat la numărul lor, apoi le-am spus tot ce trebuie. M-am dus în camera lui David.

-David?

-Da?

-Ce faci?

-Nimic interesant...

-Pregătește-te, mergem undeva.

-Unde? Nu vreau să plec nicăieri!

-Haide, te duc undeva unde te vei vindeca.

-Boala mea nu e de vindecat.

-Haide.

L-am luat de braț apoi mergând spre ieșire mi-a dat drumul de la mână privindu-mă cu ură. S-a oprit preț de câteva secunde, apoi a pășit spre mașina albă. Acei oameni l-au prins bine și l-au băgat în mașină. O lacrimă a curs din ochi, căzând pe betonul trotuarului. Am privit mașina care îmi duce fratele desparte de mine. Asta e.

*Din perspectiva lui Britney *

Merýem a plecat fără nicio păsare. Am rămas în urmă, îndreptându-mă spre casă. Nu m-am gândit de două ori, apoi mi-am luat inima în dinți și am pornit-o spre vila Ataman. Norocul a căzut pe capul meu, și Ethan se afla cu mașina în fața porții ei.

-Ethan! Bine că ai venit!

-Da, am vrut s-o opresc pe Merýem, dar am ajuns prea târziu. Îmi pare rău Britney...

-Cum prea târziu? Ce tot spui acolo? Nu-mi pasă, eu merg după David!

Am spus încrezătoare.

-Stai! Ne trebuie un plan.

-Să-l răpim...

-Ai înnebunit?

Mi-a spus Ethan ironic.

-Vorbesc serios.

-Mm... Bine. Hai în mașină.