Ce este durerea?
Să iubeşti fără a primii nimic în schimb, sau să fii iubit şi totuşi respins? Să pretinzi că relaţia voastră e roz în faţa lumii, şi totuşi, să fii conştientă de întunericul care vă înconjoară? Să fii o pradă uşoară în mâinile ce...
Următoarea dimineaţă mă trezesc singură în pat. Mă ridic în şezut, sprijinându-mi spatele de perna lui Heaten. Priveam prin geamul uşii de la balcon, la cerul înnorat şi la ploaia ce se lovea zgomotos de suprafața solidă din sticlă. Capul mă durea, iar urechile îmi vâjâiau într-un mod enervant. Era ora şase, iar eu nu ştiam nimic de Heaten. Înainte să plece nu mi-a lăsat niciun mesaj, niciun bilet... Nimic. Îmi şterg poate pentru a mia oară şiroaiele de lacrimi şi mă ridic din pat, mergând cu paşi lenţi spre baie. Dau drumul apei să curgă şi scap de hainele cu care m-am îmbrăcat seara trecută. Intru sub duş, luând sticla cu şampon între degetele mele tremurânde şi îmi spăl părul cu mişcări relaxante.
Nu îmi puteam lua gândul de la el. Sute de întrebări ma măcinau pe interior. De ce a plecat? Când? Pentru ce? Ce face acum? Atâtea întrebări şi totuşi nimeni care să le răspundă. Mă durea sufletul şi inima, gândindu-mă că el poate fi acum lângă altă femeie, sărutând-o, răsfăţându-i trupul cu mâinile sale mari şi atât de pricepute.
Strâng din pleoape, muşcându-mi buza până ce gustul metalic şi uşor sărat al sângelui îmi invadează gura. Îmi înfăşor prosopul alb în jurul corpului şi încep să îmi perii părul umed din care picăturile calde de apă încă se mai scurgeau. Buzele îmi tremurau chiar dacă temperatura corpului meu era una ridicată.
Îmi usuc părul cu feonul şi mi-l prind într-un coc lejer, după care ies din baie, luându-mi din garderobă o pereche de pantaloni scurţi şi un tricou lejer. Mă simţeam obosită, fără viaţă. Şi motivul pentru toate stările mele, era o singură persoană. Heaten. Cobor scările una câte una, ţinându-mă de balustradă până ajung în bucătărie. Ocolesc barul şi iau dintr-un raft, o sticlă de whiskey şi un pahar, după care mă duc în camera de zi şi Îmi torn puţin din lichidul uşor portocaliu în pahar. Îl dau pe gât deodată, strângând din pleaope şi strambandu-ma la senzaţia arzătoare pe care mi-o provoca.
Mă ridic de pe canapea şi iau o casetă veche pe care Heaten o asculta cu mult timp în urmă. Mă apropii cu paşi lenţi de casetofonul din vitrină. Muzica lentă şi atât de depresivă începe să răsune prin toată casa în momentul în care apăs pe butonul de redare. Îmi las corpul să alunece pe canapeaua din piele, cu paharul de whiskey plin în mână. Mii de amintiri Îmi răscolesc sufletul şi inima în momentul în care în mintea mea îşi face apariţia chipul frumos al lui Heaten. Un chip atât de frumos, dar care totuşi ascunde atâta ura şi indiferenţă. Un chip care te face să vrei să îl vezi tot timpul, dar care totuşi te face să plângi de atâtea ori.
Nu am crezut vreodată că viaţa m-ar putea juca după bunul ei plac. Dar acum...am căzut pradă iubirii. Înainte să apară Heaten în viaţa mea oricum nu ştiam ce înseamnă iubirea. Eram o fată retrasă în felul meu, în stilul meu de viaţă propriu şi nici prin gând nu mi-ar fi trecut că voi ajunge să iubesc orbeşte un bărbat care ma răneşte mereu. Eu. Hirra Raines. O simplă fată care iubeşte orbeşte un bărbat. El. Heaten Blake. Un bărbat frumos care iubeşte băutura şi este interesat numai de aventuri de-o noapte. În concluzie: pisica s-a îndrăgostit orbeşte de leu.
Vocea mea răsună bâlbâită, acoperind muzica care se aude acum mai tare ca la început. Pierdusem deja numărul paharelor, iar urechile Îmi vâjâiau mai tare ca oricând. Un singur lucru era clar în mintea mea încețoșată. Rămâneam fără băutură. Priveam cu ochii aproape închişi sticla de whiskey din mâna mea şi râdeam haotic fără să vreau.
Dau pe gât şi ultimele picături rămase din lichidul arzător şi mă ridic de pe canapea, îndreptându-mă cu greu spre bucătărie. Îmi lăsam greutatea pe peretele alăturat, sughitand şi râzând în acelaşi timp. Era chiar ciudat ceea ce făceam, dar nici prima oară nu era. Ajunsă în bucătărie văd cheile maşinii mele pe masa din sticlă din mijlocul bucătăriei şi o idee poate prea trăznită îmi răsare în minte.
În momentele de faţă nu aveam nevoie de nimic în afară de puţină alinare. Îmi şterg buzele umede cu dosul palmei şi le smulg de pe masă, ieşind val-vârtej din casă. Picioarele mi se împleticeau şi cu greu mi-am dat seama când naiba am ajuns eu la maşină. Zâmbesc tâmp la rezumatul drumului meu parcurs până la volan şi bag cheia în contact, după care o întorc şi scot maşina din garaj, lovind-o puţin de masa cu unelte.
-Oops! Exclam eu şi încep sa râd, fixându-mi ochii pe drumul drept şi asfaltat ce se întindea în faţa ochilor mei înlăcrimaţi.
Dau drumul la radio şi accelerez în momentul în care melodia perfectă pentru un moment ca acesta acoperă zgomotul scos de motorul maşinii mele.
You say I'm crazy 'Cause you don't think I know what you've done But when you call me baby I know I'm not the only one
You've been so unavailable Now sadly I know why Your heart is unobtainable Even though you don't share mine
You say I'm crazy 'Cause you don't think I know what you've done But when you call me baby I know I'm not the only one
Parchez maşina în faţa clădirii şi cobor din maşină, luându-mi cheile cu mine. Ploaia mă uda din cap până în picioare şi nu puteam folosi expresia "Până la piele" deoarece aveam pe mine doar tricoul şi pantalonii scurţi. Nu îmi era frig şi îi datoram asta băuturii alcoolice consumate cu doar câteva minute în urmă.
Îmi lovesc palma de capota maşinii de parcă ar fi un bun amic şi încep să râd ca ultima descreierată de pe Pământ. Ridic ochii spre peretele din sticlă de la etajul şapte şi simt cum stropii mari de ploaie se lovesc de chipul meu fierbinte. Îmi trec pentru a doua oară dosul palmei peste buze şi mă îndrept cu paşi bălăngăniți spre uşa clădirii.
Îmi las greutatea pe ea pentru a o deschide deoarece mâinile mele Îmi dădeau semnale că vor să mă părăsească pentru puţin timp. Încep să urc scările două câte două, ţinându-mă de balustradă. Zâmbesc în colţul gurii când ochii mei zăresc uşa din lemn şi Îmi las corpul să cadă moale pe preşul din faţa ei. Ridic cu greu mâna spre suprafaţa dură şi bat slab de câteva ori. Paşi lenţi se aud venind de pe partea cealaltă a uşii şi îmi fac curaj să ridic capul.
-Hirra!
Colţurile gurii mele se ridică uşor la auzul vocii sale şi îmi duc mâna spre păr, dându-mi-l lent după ureche.
-Bună, Theo!
------------------------------
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
