Dulcele meu Amar (+18)

Ultimele speranţe rămase din trecut. În prezent, sunt moarte.

Ultimele speranţe rămase din trecut. În prezent, sunt moarte.

Îmi simţeam trupul rece şi mişcările lui Heaten nu mai erau firave şi suave, ci un haos total de mişcări alarmate şi gemete puternice. Îl simţeam pompând în mine nerăbdător în a se satisface. Mâinile sale îmi cu putere coapsele, apoi soldurile şi sânii. Scrâşneam puternic din dinţi când pielea fragilă suferea datorită muşcăturilor sale năzdrăvane. Tâmplele îmi pulsau nebuneste şi inima bătea să îmi iasă din piept odată cu mişcările alerte de du-te-vino pe care Heaten le executa în interiorul meu. Îmi muşcam frustrată buza într-o combinaţie de plăcere şi durere. Durere sufletească, trupească şi orice fel de durere care poate exista. Degetul său mijlociu îmi mângâia frenetic clitorisul şi am gemut din străfundul plămânilor când orgasmul îmi lăsa trupul moale în urma sa. Heaten se prăbuşi pe mine gemând satisfăcut. Mi-am împletit mâinile cu părul său brunet, uşor crescut şi i-am sărutat în treacăt creştetul capului.

***

Săptămânile treceau precum lunile. Heaten revenise la vechiul lui caracter, iar uneori, mă trezeam cu câte o străină în casa noastră. Îl vedeam sărutând alte femei, atingându-le şi modul în care le priveşte. Ca pe o pradă uşoară proaspăt prinsă în dinţii prădătorului. Începuse să mă îndepărteze. Mai mult decât în trecut. Nu îmi vorbea, nu mă atingea şi încerca cu orice preţ să mă evite în totalitate. Două persoane necunoscute împărţeau acelaşi pat rece. Mâinile lui calde de altădată au renunţat să îmi mângâie chipul umbrit de suferinţă. Nu mai plângeam, încetasem să o fac. În fiecare dimineaţă mă trezeam cu o greaţă constantă în stomac, şi încercam să mă conving că totul se datorează sentimentelor mele contradictorii. Îmi eliberam, într-un fel sau altul sufletul.

Am prins cu putere vasul toaletei între degete eliberând micul de jun tocmai luat. Lacrimile îmi ivadară ochii datorită gustului insuportabil al vomei. Nasul mă înţepa şi o durere cruntă mă apăsa mai sus de pelvis. Îmi simţeam mijlocul trosnind de durere. Însă presupun că asta se datorează acelor zile speciale a le lunii, căci menstruaţia îmi întârziase câteva zile. Iar eu aveam puterea să cred că se apropie, iar întârzierea ei se datorează hormonilor sexuali.

În ciuda comportamentului său rece şi indiferent, vedeam spaima care se reflectă în privirea lui atunci când cu o mână la gură, dau busna în baie. Evitam cu orice preţ un test pentru sarcină, întrucât injecţia anticonceptională trebuia să mă protejeze încă câteva luni bune. Sarcina ieşea din discuţie, era mai mult decât imposibilă. Îmi impuneam de una singură să nu cred aceste baliverne şi să nu mă las influenţată de aceste stări pentru a ceda psihic şi fizic. Cum aş putea avea în pântec copilul unui om indiferent? Ce viitor ar avea el? Un suflet blând nu merită iadul. Iar eu nu aveam să îi permit să se scufunde în cazanul cu smoalã. Chiar dacă Heaten era dulcele meu amar, nu voiam să fie  şi al copilului meu.

* O lună mai târziu *

Toate aceste greţuri continuau sa apara, in fiecare dimineaţă, chiar si în fiecare seara. Stateam ore-n şir în faţa oglinzii studiindu-mi în detaliu abdomenul care spre uluirea mea, se umfla. Ţineam mereu sa ma mint ca e de la menstruaţia care mi-a întârziat, până intr-o zi, când m-am trezit stand faţă-n faţă cu doctorul ginecolog. Acesta ma privea entuziasmat si nu înţelegeam de ce. Oh, ba da, intelegeam! Avea sa îmi dea o veste ce avea să îmi schimbe viaţa mai mult decât era deja. Îmi strâng degetele în pumni, până simt cum îmi pocnesc articulaţiile şi îmi muşc buza subtil. Acesta îşi drege glasul şi ridicându-şi ochelarii mai sus, pe nas, ia foile de pe biroul său, studiindu-le cuvânt cu cuvânt. Îmi simţeam inima bătându-mi în piept şi sângele îmi fierbea în vene. Nu e posibil să am un copil! Nu! Ochii deja mă înţepau şi ştiam că urmează să plâng. Îmi dau capul pe spate, încercând sa iau o gură bună de aer, dar totul era în zadar, căci simţeam ca totul în jurul meu arde, după îngheaţă şi după iar arde.