Dulcele meu Amar (+18)

Drace, iubito!

Simţeam o durere arzătoare în zona capului, în timp ce auzul îmi era ieşit din sistem. Îmi simţeam corpul greu și cu cât mă chinuiam să deschid ochii, de atatea ori cedam prin a spune ca nu acum. Starea de somnolență era prezentă pe undeva prin subconstientul meu, dându-mi vaga impresie ca ma aflu acasa, la mine in pat. Însă simţul meu olfactiv nu era de acord cu gândul meu pierdut. Un miros înțepător de pastile si dezinfectante îmi invada nările în timp ce auzul începea să îmi revina. Îmi simteam gâtul si buzele uscate, iar bipaitul enervant de pe undeva de pe lângă mine, nu imi dadea pace.

Unde sunt? Întredeschid buzele, vrând să îmi trec limba peste ele, dar cedez prin a-mi strânge fara vlagă degetele în jurul a ceva ce mi se afla în palma. Depărtez pleoapele cu greu şi ma minunez pentru cateva secunde de imaginea blurată ce mi se întindea în faţa ochilor mei obosiţi. Vedeam numai alb şi cu greu distingeam câteva forme prin imaginea neclară.

—Hirra?

Numele meu rostit de o voce atât de cunoscută mie se aude cu ecou prin mintea mea, transmiţându-mi fiori reci în tot corpul. Îmi mişc fără putere capul in zona din care a venit acea voce şi clipesc des, dar lent, pentru a mai lucide imaginea.

Dupa încă câteva încercări eşuate, chipul angelic al iubitului meu mi se arată ca prin minune. Strâng mai tare degetele in jurul "chestiei" care s-a dovedit a fii mana lui si zambesc slab in coltul gurii. Era aici. Era cu mine si ma tinea strans de mână.

—Iubito, slavă Domnului, te-ai trezit! Exclamă fericit şi sare ca ars din fotoliul maroniu în care stătea.

Îl urmăresc cu privirea cum iese agitat din camera şi îl aud urland pe hol ceva asemanator cu "Doctore, s-a trezit!". Îl vad cum intra înapoi în cameră şi îşi lasa corpul sa cada langa patul tare si inconfortabil pe care stăteam. Îmi prinde capul în palme, începând sa îl întoarcă pe o parte si pe alta, privindu-ma detaliat. Durerea de cap încă era prezenta, iar mişcările bruşte oferite de Heaten nu ma ajutau deloc.

—Te-ai trezit? Tu chiar te-ai trezit sau nu mai vad bine? Întreabă continuând sa imi întoarcă capul pe o parte si pe alta.

—Domnule Blake! Sunteti nebun? Doar ce s-a trezit, vreţi sa o adormiti la loc?! Aud vocea alarmata de bărbat ce se apropia cu repeziciune de noi.

Îmi iau privirea de la iubitul meu, mutand-o lent pe chipul bătrân plin de riduri al doctorului. Acesta încă ii mai arunca priviri acuzatoare iubitului meu care avea o expresie ciudată.

—Domnisoara Raines, cum va simţiţi? Întreabă acesta şi îşi muta privirea pe chipul meu.

Nu eram capabila sã dau un raspuns. Nu mă simţeam în stare. Nu aveam nici cheful, dar nici puterea necesara pentru a vorbi. Dau din cap în semn de "Mă simt bine" si mă mulţumesc doar cu atât pentru început.

—Chiar s-a trezit, văd bine, nu? Îl aud pe Heaten şi scot un chicot slab.

—Da, domnule Blake, vedeţi bine, acum lasaţi-mă vă rog sa îi fac controlul necesar! Mormăie doctorul ridicandu-si ochelarii mai sus, pe nas.

—Cum vă cheamă? Mă întreabă acesta şi ma face sa ma întreb daca, chiar este necesară o asemenea întrebare.

—Hirra Raines, ştiţi deja asta! exclamă exasperat Heaten, pufinind neîncetat lângă urechea mea.

Doctorul se întoarce spre el, aruncandu-i priviri fulgeratoare, iar iubitul meu se ridica de pe podea, asezandu-se la loc pe fotoliul pe care statea.

—În ce an suntem? Mă întreabă acesta din nou, iar eu ridic din sprâncene.

—Doua mii saisprezece! Mormăi eu cu o voce stinsa si gâtuită.