VOL2. Capitolul 16

764 41 5
                                    

Oftez.

— Si o sa ma fac bine?

Ii intreb pe cei doi.

— A...Nu stiu. Speram

Spune Alex. Ma intristez..

— Nu vreau sa fiu oarba..

Spun trista. Alex ma strange in brate.

— De fapt! Mai avem o cale!

Spune Saym.

— Ce? Care? Zi odata omule!

Spune Alex iar eu chicotesc.

— Alex te.ar putea invata

Spune Saym si eu ma incrunt.

— Dupa ceva tratamente si antrenamente vei putea vedea. Ori fara culoare. Adica singura culoare pe care o vei vedea va  fi negru, sau iti vei reveni.

Spune Saym si mie imi apare pe fata un zambet tamp.

— Alex? O sa ma ajuti?

Spun cu speranta.

— Sigur iubito

La apelativul folosit rosesc. Ma ia in brate. Alex ma ia in stil mireasa si mergem nu stiu unde.

Ajungem nu stiu' unde si ma pune pe un scaun. Rascoleste ceva si mai injura din cand in cand.

— Ce tot cauti ?

— Auch, nimic

— Ce.ai facut pui?

— Ah, nimic. Doar m.am lovit

Aud cum ceva se sparge si tresar.

— Ce s.a intamplat?

Il intreb.

— Am..o veste..proasta

— Ce?!

— A..Ochii tai aproape sunt negrii de tot...Aproape iti dispar irisi . Si daca iti dispar...o sa vezi negru pentru totdeauna sau poate nu o sa mai vezi nimic..

Ma intristez si.mi las capul in jos.

— Andreea, eu, indiferent de ce se va intampla...tot o sa te iubesc. Nu.mi pasa...Tot pitica mea ramai..Si iti prom-

Vocea sa nu o mai aud si aud o bubuitura.

— Alex? Pui, esti bine?!

Nu stiu ce sa fac...Ce sa fac? Ce sa fac?

Ma ridic in picioare si merg cu grija pana ating cu piciorul un trup. Asta e Alex...

— Alex! Ce..ce ai? Revino.ti!

Incep sa plang. Nu zice nimic. Zici ca.i mort..
Nu! El nu a murit! Nu m.a lasat!

Deodata bate un vant rece. Eu continui sa plang langa Alex. Sunt trasa de cineva apoi luata ca un sac pu umarul cuiva.

— Lasa.ma naibii oricine ai fi! Alex...sper sa fii bine. Nu ma lasa..

Inca plang. Sunt trantita pe jos

— Auch..

M.am julit.

— Cum e sa fii oarba?

The Night Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum