The Night

VOL 2. Capitolul 54

DIN PERSPECTIVA LUI ALEX

—D.. Dragoș? Ce se întâmplă..?

Nu spune nimic, doar zâmbește că un psihopat și se holbează la mine. Mă uit prin jur speriat și Alayla nu e nicaieri...

—M-ai păcălit?..Ce ai de gând? Cine ești? Vorbește!

Spun și mă apropii de el luandu-l de haina. Doar se holbează și zâmbește...din nou. Hainele lui se rup iar din omul care era se transforma într-un animal scarbos, negru căruia îi curge balele și e tot piele și os, cocoșat , cu dinții pe dinafară și niște gheare imense .

Rămân stana de piatra și mă gândesc ce-ar trebui sa fac acum...Mă dau tot mai în spate iar animalul vine după mine..Stinge toate tortele si se face bezna. Incep sa respir scandat și să devin din ce in ce mai panicat. Îmi închid ochii și încerc să-mi imaginez cumva ceva. Nu pot face nimic! Am atins pietrele cu spatele. Iar respiratia și balele care îi cad le simt pe mine. Râde ciudat și mă musca cu ditamai gura de brațul rănit. Tip și mă las in jos. Incep sa fug pe nevăzute dar m-am împiedicat de niste pietre și-am cazut. Mă musca și de picior și vrea să mi-l smulgă.

Să înțeleg că asta mi-e sfârșitul?

Trage și simt sânge cum curge printre mușcături...Îmi sfâșie o parte din pantaloni și mă musca încă odată . Tip și mă zbat că un nebun. Îi dau un picior și mă ridic. Calc pe el și sar, mă prinde și mă trântește de sol , dând cu capul de-o piatra și amețind instant...

Negru

~*~

Mă trezesc și nu pot atinge solul. Sunt legat de mâini și stau in sus. Încă e bezna..și sunt ametit, mă doare tot corpul. Aud bubuituri și se face lumina. Tricoul meu e răpănos și cam sfasiat colo colo și pantalonii la fel, un papuc având o gaura. Și sunt muscat peste tot.

—Alex!

Asta e Alayla, salvarea mea!

—Alayla!

O vad. Pare speriata, îngrijorată și e și ea murdara peste tot. Oare cum a dat bolovanii aia?

Creatura doarme inca. Mă mir cum de nu s-a trezit. Alayla ridica un bolovan si ii da in cap apoi mă dezleagă de frânghii. Cad și apoi mă ridic, la maini am urmele de la frânghie.

Alergam și încerc să-mi caut calul. Când ne îndepărtăm de peșteră incep sa-l strig:

—Amad!

Și eu și Alayla.

—Esti bine Alex? Mergi cam..șchiop

Într-adevăr, merg foarte șchiop. Dar vreau sa găsesc calul. Îl văd după un copac, voia sa paste iarba dar l-a oprit Alayla. Mă sui pe el după ce-l mângâi.

—De ce nu l-ai lăsat?

—Iarba e otrăvită

Continuam sa mergem spre ieșire. Nu cred că mai e mult.

—Si care era faza cu Dragoș?

—Era o creatura care i-a luat infatisarea lui. Asta cred că e mana lui Demon. Probabil deja știe că suntem aici..Cred că ne are în vizor

—Atunci hai sa ne grabim! Vreau sa scap de toate astea, dar tu cum m-ai salvat? Unde ai dispărut?

—M-am întâlnit cu niste animale și-am avut "treabă" . Apropo în toată aventura asta sa nu ai încredere în nimeni , altfel o belești

—Bine de știut. Cât mai avem ?

— Foarte puțin din fericire

Și așa a fost, am ieșit din pădure dar am dat de ditamai lacul iar după el e un munte uriaș.

—Ă cum ar trebui sa..-

—Ai mare grija!

Amad refuzase să intre dar până la urmă a cedat, așa că m-am dat jos și-l țin de ham, înotând până la mal. A dracu lac! Mai e și foarte rece apa, dinții crantanindu-mi . Și săracul Amad .

Partea naspa e că e adânc și gheață. După ce am traversat am luat cate o patura, una mi-am pus-o pe spate iar cu una îl șterg pe Amad, Alayla procedând la fel.

—Si ce facem cu hainele noastre? Astea nu se usucă de graba

—Ar trebui sa ne schimbam

—Dar cu ce Alayla?….

—Daca nu mă înșel după munte și un pod este un sat, putem lua de acolo

—Pana atunci murim de frig cu vântul asta

—N-avem ce face

Am oftat apăsat.

—Si cum urcam muntele asta cu caii ăștia?!

—Putem urca cu caii, e mai mic muntele decât crezi și nu e foarte abrupt. Plus că (,) caii ăștia sunt antrenați

—Bine cum spui tu Alayla

Oftez din nou și încep să mă urc..mă prind de cate o piatra, pun picioru pe alta și tot așa. Alayla urca și ea mai rapid decât am crezut. Când a ajuns in fata mea și noi fiind la o înălțime mare, i-a alunecat piciorul de pe o piatra, dar am prins-o

—Ai grija!

Îi spun și zâmbește strâmb. Am reușit să urcăm, iar acum e un pod mare și cam..vechi .

—Esti sigură că asta ne tine? E lung..

—Mergem pe rand

—Bine...

Alayla merge prima, încet apoi calul ei. Acum merge Amad și când ajunge Alayla îmi face semn sa merg. Mă uit în jos și e ditamai prăpastia, creca are vreo 20 de metri și puțină apă...

Înghit in sec și fac pași mici și încerc să nu mă uit în jos. Aud un scârțâit și mă panichez. Fac pașii mai mari dar scârțâitul nu încetează. Când am ajuns la mijlocul podului incep sa mă mișc in dreapta și-n stanga. Un caine-mutant mișca podul!  Acesta s-a întors cu susul în jos și mă țin cat pot de tare...Sper doar sa nu cad..
Dar...am căzut...