The Night

VOL 2. Capitolul 52

DIN PERSPECTIVA LUI ALEX

—Ce naiba?!

Mă tip și mă uit confuz la acele suflete de culoare roșie.

—Soldati pregătiți armele! Marcelin, Alayla, Alex mergeți la subsol!

Spune regele agitat.

—Patrick, eu o sa te ajut. Rămân aici

  — Du-te Alex! Nu știi să te lupți, duceti-va până nu o pățiți!

Strigă panicat. Marcelin o trage pe Alayla de mana până la subsol dar eu stau aici. Soldatii sunt echipați iar regele are un fel de pusca și mie mi-a dat un pumnal și un pistol.
Ă știu să folosesc așa ceva?!
Probabil .

Sufletele alea rad si se învârt pe lângă noi, strâng din dinți și pun țintă imaginară pe un suflet apoi trag. Scoate un tipat dar nu a "murit". Va fi greu!

Un suflet se extinde mai mult și apoi vine pe mine, mă pune la pământ și e deasupra mea. Râde că un psihopat și mă musca de față. Tip si vreau să-i infing pumnalul dar îmi aruncă amândouă arme. Mă zgârie pe față și eu incerc sa-l opresc dar trec prin.

Ce naiba?!
Cum se poate așa ceva?!

—Lasule!

Țipă cu vocea groasa apoi râde ascuțit. Mă zbat dar nu rezolv nimic. Mi-a zgâriat tot pieptul iar pantalonii mi a cam sfasiat. Îmi curge sânge de pe față și corp. Patrick da in suflet și cade la pământ apoi îl prinde într-o cutie. Mă ridic greu și-mi trec palmele peste față.

—I-ati rezolvat pe toți?

— Da Alex, și tu nu te-ai descurcat deloc. Ai noroc. Eu ti-am zis sa pleci

—Am vrut să fiu de folos

— Și n-ai fost deloc. Uită-te puțin la tine! Aproape te omora ăla

— Dar ce-s ăștia?

Spun si mă uit prin jur. Cam tot e spart/ răsturnat sau mai bine spus e o harababură.

—Niste suflete ale unor luptători care au jurat că se răzbună și nu se potolesc până nu ne omora. Îi închid în cufărul asta și apoi ii arunc în foc, înapoi în iad. Și aparent ei cumva au scăpat și s-au venit la mine sa se razbune

Oftez și le vad pe cele doua cum vin, Alayla foarte speriata. Ma îmbrățișează și se mira de ce am.

—Mai bine veneai...

Spune landu-ma de mana și tarandu-ma până în camera noastră. Valeria strânsese  mizeria de aici.

—Esti ok..?

Mă întreabă uitandu-se la rani.

—Nu prea

—Hai sa te ajut. Vin-

Dar Patrick ne striga de la parter. Mergem și rănile incep sa mă usture mult mai tare, iar sângele curge..

—Du-te la cabinet. E in curte

Mergem și un bărbat brunet, înalt, slabut, îmi zice sa mă asez. Ia spirt și mă unge mai întâi pe braț. Îmi strâng dinți de la durere iar el îmi zâmbește puțin ca de încurajare. Îmi bandajeaza mana care aparent mi-e luxata apoi îmi șterge abdomenul cu șervețele și spirt, iar la cealaltă mână îmi pune doi plasturi. Pe fata mă da iar cu spirt și îmi șterge sângele de un servetel.

— Ai mare grija. Poți pleca acum

— Mulțumesc

Merg cu Alayla din nou in camera și îmi schimb pantalonii cu unii negri de trening apoi mă așez în pat.

—Cand incepem căutările alea nesuferite? Vreau sa plecam de aici. Suntem în pericol

Spun iar Alayla oftează și se pune lângă mine.

—Nu știu Alex. Azi nu putem. Nu ești în stare

—Ba sunt! Haide !

Zic și mă ridic, îmi iau un tricou și-o jacheta neagra și mă incalt cu ghete.

—Alex ! Cu toate rănile și mana aia nu poți face absolut nimic. O sa incepem când te vindeci

—Nu! Acum!

—Iti faci rău sing-

—Nu-mi pasa. Haide odata!

— O să-mi dai dreptate dacă pățești ceva

—Nu-mi pasa. Haide odata!

Alayla oftează si se îmbracă, incalta și mergem jos. Valeria face curatenie iar noi o salutam, săraca...e obosita.

—Cu ce mergem?

O întreb pe Alayla și se gândește.

— Cai?

— Unde mergeți copii?

Întreabă Patrick.

—In căutarea lucrurilor alora.
Ai cai tata?

— Da, luatii dar aveti grija

Spune protector iar noi încuviințăm din cap. Ieșim din castel si...acum e acum...