VOL 2. Capitolul 34

646 35 10
                                    

— Adica?!

— Adica a murit, iar acum un fel de spirit o poseda si...da

— Wow! Nu cred....Imi pare rau..Era...Nu merita asta! Trebuie s.o salvam

— Pai cam de asta am venit. Stiu ca tu esti singurul care ma poate ajuta in privinta asta. Sufar mult fara ea..

— Adica?

— Adica, cap sec, noi doi
suntem...

— Aaaaa

Spune zambind larg. Imi strang buzule intr.o linie dreapta si las capul putin in jos.

— Alex, cred ca nu te pot ajuta..

— Stai. Ce?!

— Nu pot scapa din Nord. Nu pot merge acolo, nu am tot ce.mi trebuie

— Te ajut eu!

Spun si ma ridic in picioare de pe scaunul maro.

— Tot n.am cum. Sunt oarecum blestemat aici. Adica nu pot iesi din Nord. Doar Andreea m.a putut scoate..

— Nu...

Spun si ochii imi sunt plini de lacrimi apoi incet-incet cad pe obraji.

— Nu plange Alex..

— Dar o iubesc! Cum sa nu plang daca stiu ca nu o voi mai vedea?!

Spun si bufnesc in plans..

— Am o idee...

Spun si imi sterg lacrimile.

— Ce ai de gand?

— Trebuie sa merg la Noaptea!

— Ce? Esti nebun?! E periculos!

— Daca am ajuns pana aici si n.am murit, n.o sa mor nici acolo!

Spun si ies. Dragos venind si el dupa mine.

— Ce ai de gand?

— O sa vezi! Dar am nevoie putin de ajutorul tau

Dragos ofteaza si aproba. Ma opresc din mers langa un copac. Fac un cerc din pietre adunate, pun lemne inauntru apoi le aprind cu o bricheta din buzunar. Ma asez pe jos iar Dragos la fel numai ca in fata mea. Deschid o carte si citesc o incantatie de un rand jumate apoi vantul a inceput sa bata tare, focul sa stins si am tresarit.
Vine...

Am facut multe. Pot sa o fac si p-asta!... Nu?

The Night Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum