VOL2. Capitolul 17

731 43 3
                                    

— Cum e sa fii oarba?

— Rau!

Spun apoi marai.

— Ma bucur. Cum e cu Alex?

— A fost perfect inainte sa apari tu!

— Aham, iti place sa fii oarba?

— Tu esti prost sau prost?! Logic ca nu.mi place! Acum lasa.ma

— Da' ti.am facut ceva? Eu nu am facut nimic

— Mda,cum spui tu

Spun ironica.

— Te urasc!

— Stiu. Si eu

— Lasa.ma sa plec!

— Daca te.as lasa, cum ai vedea drumul spre casa?

— Ajung eu pana la urma

— Aha

— Alex e bine?

— Ma asigur sa nu fie

— Nu! Te rog...lasa.l in pace!

— Si daca nu vreau?

— Lasa.l te rog...Nu ii fa nimic...

— As face orice ca sa te vad trista

— Fratii normali nu le vor raul surorilor lor

— Pacat ca eu nu sunt normal. Si eu nu sunt ca altii. Sunt diferit. Si ma bucur de asta

— Monstrule!

— M.i s.a mai spus

— Ce vrei de la mine?

— Ah, credeam ca am stabilit ce vreau. Sa nu mai traiesti!

— Sa spunem ca ma ucizi. Dupa ce vei face?

— O sa fiu fericit c.am scapat de tine..Apoi vad eu pe cine mai terorizez si ce voi face

— Mi.e scarba de tine

— Si mie de tine. Iar acum, sa lasam pralavageala si sa trecem la treaba,nu?

Marai nervoasa. Simt o caldura peste tot apoi o durere insuportabila. Nu pot exprima asta in cuvinte. Chiar nu mai rezist. Durerea devine din ce in ce mai mare pana cand nu mai simt nimic. De parca n.as mai exista...

The Night Where stories live. Discover now