The Night

VOL 2. Capitolul 51

DIN PERSPECTIVA LUI ALEX

—Tot nu suport ideea ca ei stau si mananca si le oferim toate condițiile. Doar sunt niste straini

"Sopteste" regina. Dar tot am auzit. Patrick isi strange buzele intr-o linie si isi da ochii peste cap.

Ma servesc cu toate felurile de mâncare. Si imi pun niste sampanie. E excepționala! Cand termin de mancat ma sterg cu-n servetel si mai beau din cand in cand cate o gura de șampanie. Ceilalti termina si ei de mancat.

—Alayla, el e iubitul tau?

Intreaba taica-sau si eu ma stramb.

— Nu tata. Este un amic. El e prietenul fetei de la care am corpul

El face o fata dezamagita.

—Deci n-ai prieten?

—Nu. Il avusem pe print...Pana sa-l omorati voi pe nedrept

—Alayla!

Tipa Patrick si da cu pumnul in masa, catamurile sarind in sus.

—Sa nu mai aud asta altfel te pocnesc!

—Tata nu mai am zece ani! N-ai dreptul sa ma lovesti

—Nu mai comenta!

—O fac. Am dreptul sa o fac

—Nu si in fata mea! Eu sunt rege

— Asa si? Tot un mosneag esti

Patrick se face rosu ca ardelul la fata si pe noi doi ne apuca rasul dar o ghiontesc.

—Scuze tat-

—Nici un tata! Pleaca de aici!

Tipa iar ea ramane stana de piatra. Daca ne goneste nu mai avem unde sta. Si suntem expusi la un pericol mai mare.

—Plecati de aici!

Alayla se ridica nervoasa si iese. Eu merg dupa ea. Urca la etaj si intra in camera. Merg dupa ea si o vad uitandu-se pe geam.

—Ce te-a apucat sa-l faci moșneag?

Cand se întoarce sa ma privesca observ lacrimi scurgandu-se pe obrajii ei, dar si le sterge rapid.

—Am dreptate cu asta

—De ce plangi?

—Printul...

Spune si bufneste in plans. O imbratisez si continua sa planga pe umarul meu.

—Gata...

Se mai linisteste si se intoarce iar cu fata la geam.

—E bine ca nu ne-a gonit de tot. Nu trebuia sa-l enervezi asa

—Nu stiu de ce s-a enervat asa. Doar asta e adevărul

—Sa zicem. Schimba-te si tu

—Lasa-ma cu asta. Ce zici sa incepem sa cautam ce avem nevoie? Sa nu mai pierdem timpu'

—Nu mai bine o facem maine? Astazi a fost obositor. Pe pariu ca esti franta. N-ai dormit deloc

—Da. Ai dreptate

Imi iau niste pantaloni lejeri si merg la baie sa ma schimb. Revin si Alayla e pe pat imbracata in pijamale scurte roz. Incep sa rad

—Ce a-

Dar se opreste din vorbit cand ma vede.

—Ce ai?

O intreb si rad mai tare. Zici ca-i hibnotizata.

—N-am nimic. Doar pune-ti un tricou

—Nu. Imi e cald. Da ce? Te deranjeaza?

—M..nu

Ma pun in pat si ea la fel. Ma dau la margine, fiind la o distanta foarte mare de ea. Ma intorc pe-o parte si adorm.

~*~

Aud o spargatura de sticla puternica si ma trezesc rapid.

—Alayla! Ce dracu s-a întâmplat?!

Spun confuz si ea se trezeste. Aprind lampa si vad ca o vaza a cazut si s-a spart.

—Cine a spart aia?!

Zice si dau din umeri.
Usa se deschide dar nu e nimeni. Geamul se deschide. Dulapurile se deschid, căzând haine.

Boldim ochii si incep sa ma sperii. Ce naiba?!

—Cine-i acolo?!

Ma tip si ma ridic in picioare. Ma incalt si merg cu Alayla pana in camera alaturata, incet. Cine stie ce dracu o fost asta. Bat la usa si aud un mormăit de "intra".

—Ce cautati aici?

Spune regele dupa ce aprinde lampa si ne observa.

—S-a intamplat ceva bizar, tata

—Ce?

Ei vin cu noi si regele incepe sa rada.

—Ce?

—Cred ca aveti halucinatii

— Nu avem! Dar explica cum s-a spart vaza

Zic eu nervos.

— Habar n-am . Dar nu te cred cu celelalte

Spune si rade. Se opreste atunci cand geamul se sparge dintr-o data.

Fug jos iar noi ii urmam.

—Soldati!

—Ce este domnule?!

—Suntem atacati

—De cine domnule?

—De Sufletele lor  . S-au reîntors...

Soldatii raman socati. Ce-i aia?

—Patrick, ce e aia?

Il intreb.

—Sunt niste s-

Dar nu apuca sa termine ce avea de zis ca usa de la intrarea in castel se darama si niste suflete zburatoare rosii intra in castel....