The Night

VOL 2. Capitolul 50

DIN PERSPECTIVA LUI ALEX

Imi sterrg lacrimile cu bluza si imi ridic capul. Ma ia o ameteala asa ca vreau sa atipesc putin..

~*~

Ma trezesc si ma ridic apoi ma frec la ochi.

- Cat mai avem?

- Am ajuns

- Poftim?! serios?

- Da. Ai dormit bustean

- A. Deci stii

- Cum sa nu stiu ca tu mai si sforaiai si a venit si o creatura si a vrut sa-ti ia sangele

- Bleah. Si mi-a luat?

- Nu. Am fost atenta

- Nu esti obosita? Nu te-ai odihnit deloc

- Sunt. Dar ne vom odihni mai bine la parintii mei. Vom manca, dormi intr-un loc cald. Asta pana cand vom pleca iarasi

Am dat afirmativ din cap si m-am uiatat in jos. Ma apucat o ameteala buna, aproape cazand. Dar Alayla m-a prins.

- Ai grija. Nu vrem sa cazi. Pregateste-te de aterizare. Si strange lucrurile pe care le avem

Ma apuc de ingramadit niste lucruri intr-un rucsac rapanos de culoare verde inchis si apoi mi-l pun in spate. Simt cum coboram tot mai jos iar eu mor de foame.

De acum ne vine greul si mai mare. Cate zvonuri si intamplari au fost aici...Cati morti..Nu-mi vine sa cred ca sunt iar aici. Poate putem sa-l vedem si pe Dragos..Saracul de el.

Aterizam si coboram din balon. Multi soldati vin spre noi. Cateva armuri scartaind.

- Cine sunteti voi, intrusilor?

Ne intreaba un barabat inalt si cu o armura ruginita.

—Sunt Alayla

— Nu te cunosc. Asa ca te rog sa pleci

— Eu nu plec de aici. Unde-mi sunt parintii? Au fost exilati din cauza ca l-au omorât pe un print

— Aaa, te referi la rege si regina

Fac o fata surprinsa la fel ca Alayla dar il urmam pe soldat. Ajungem intr-o incapare mare si luminoasa. Unde este este un covor mare cu modele abstracte si un tapet rosu. Iar cele doua lustre galbene uriase lumineaza toata incaperea asta uriasa. In fata vad doua tronuri pe care sta un barbat cu barba imbracat cu-n sacau rosu si pantaloni negri, cu ochii ca taciunile si parul ca smoala. Avand cateva riduri pe fata si putin grasut, burta fiind vizibila. Incaltat cu niste pantofi negri lacuiti. Langa o femeie cu par lung blond prins intr-o coada impletita, cu ochii ca oceanele, fata fina dar are putini pistrui nu foarte accentuati dar totusi vizibili. Are un colier cu diamante si niste cercei la fel. Imbracata cu o rochie roz-rosu lunga pana-n pamant. La mana avand un inel cu un rubin rosu.

— Buna ziua

Spunem amandoi in cor si facem o plecaciune cand ajungem in fata lor.

— Cine sunteti ? Si ce vreti?

Raspunde regina.

— Mama, stiu ca n-o sa mă crezi dar, eu sunt Alayla

Spune iar cei dor se mira iar regina vine spre ea. Eu vazandu-i pantofii roz.

— Nu se poate sa fi tu fiica noastră

— Marcelin, nu te grabi

Spune barbatul.

— Patrick, nu se poate ca ea sa fie fiica noastra! E imbracata ca un om al strazii ! Alayla nu se îmbracă asa. Imi cunosc fiica. Sunt sigura ca ea nu este, cum ti-am spus probabil nici nu mai traieste