VOL 2. Capitolul 47

505 27 6
                                    

DIN PERSPECTIVA LUI ALEX

  — Si...cum facem?..

O intreb.

  — Putem merge pe cai, daca stii sa calarasti...

  — Stiu..Dar cum se cheama orasul? Sau pe unde e?

  — Daca.ti vine sa crezi...Prin Nord

  —Poftim?! De ce in Nord?!

—Nu e vina mea ca ei se afla acolo..

—Dar acolo sunt rele si creaturi periculoase si stau banditi si etc..Ce cauta ei acolo?!

— Oof nu te mai agita! Au fost luati prizonieri acum ceva timp..Acum mult timp..

— Dar ce au facut? Iar datorii?

  — Nu...ci...A ucis un om..Un om destul de important pe acolo. Era un print..

—Dar de ce la ucis?

— El...era..fostul meu iubit. Tata cand a aflat ca el este, el care era dusman cu tata...L.a ucis pentru ca nu voia sa.mi faca rau si stia ca el fiind "rau" ma va rani cumva..Ii era frica sa nu ma omoare

— Aa wow. Dar mama ta? Ea ce treaba are?

— Pai...Si ea a fost complice. Si dupa un timp un soldat de pe acolo a descoperit cine la omorat pe print si asa au fost inchisi..amandoi

— Imi pare rau

— Nu e vina ta...Oricum nu era rau..Il iubeam si nu era rau..Dar ei l.au ucis..Pe nedrept!

Spune si o lacrima i se prelinge pe obrazul ei putin inrosit. Isi sterge lacrima apoi dintr.o data bufneste in plans si fata i se umple de lacrimi. Se ghemuieste jos, plangand. O imbratisez si o ridic inapoi in picioare si plange in continuare pe umarul meu, eu mangaindui spatele incercand s.o linistesc.

—Gata Alayla..Linisteste.te...

— N..u..p..o..t

Spune plangand. Pana la urma usor, usor, se linisteste si isi sterge lacrimile apoi ma imbratiseza strans.

The Night Where stories live. Discover now