- League Of Legends -

Graves - proscrisul

https://youtu.be/BWzyB4xe7Y8

=Traieste in Bilgewater=

'Vrem să vă luăm aurul, nu viața, așa că nu-i cazul să faceți pe eroii.''

Malcolm Graves e urmărit de forțele legii în fiecare regiune, oraș-stat și imperiu prin care a trecut vreodată. E dur, are o voință de fier și e extrem de persistent, iar de-a lungul vieții lui nelegiuite a reușit să strângă (și apoi să piardă) o mică avere.

Malcolm a crescut în aleile de lângă docurile din Bilgewater și a învățat repede cum să lupte și să fure, îndeletniciri care i-au prins foarte bine de-a lungul anilor. Tânăr fiind, s-a furișat afară din Bilgewater ca pasager clandestin pe o corabie de mărfuri care se îndrepta spre continent – și apoi a furat, a mințit și a câștigat la pariuri în fiecare loc prin care a trecut. Și chiar la masa unui joc de cărți în care mizele creșteau văzând cu ochii l-a cunoscut pe cel care avea să-i schimbe viața: pe escrocul numit astăzi Twisted Fate. Dintr-o privire, fiecare a recunoscut în celălalt aceeași iubire nechibzuită pentru pericol și aventură și pe loc au strâns palma într-un parteneriat disfuncțional care a durat aproape zece ani.

Când și-au unit forțele și fiecare a venit cu abilitățile lui unice, Graves și Twisted Fate au ajuns o echipă eficientă, care a reușit să pună la cale nenumărate escrocherii cu succes. Au furat și înșelat bogații și naivii pentru bani, pentru faimă și pentru a simți frisonul riscului. Aventura în sine a ajuns la fel de atractivă ca rezultatele ei.

La granițele Noxusului, au făcut două case nobiliare renumite să ajungă la cuțite, doar ca să poată salva un moștenitor ținut ostatic. Faptul că au băgat în buzunar recompensa și l-au vândut pe neplăcutul tânăr celui care le-a dat mai mult n-ar fi trebuit să-l surprindă pe angajatorul lor. În Piltover, sunt renumiți pentru faptul că sunt singurii hoți care au reușit vreodată să pătrundă în teoretic impenetrabila Vistierie Mecanizată. Nu doar că au reușit să fure toate bogățiile de acolo, dar au reușit și să păcălească gărzile: le-au convins să le urce prada într-o navă de mărfuri pe care o furaseră fix înainte. Doar după ce s-au pierdut dincolo de orizont s-a remarcat furtul, când în vistierie mai era doar cartea de joc pe care o lăsa Twisted Fate ca semnătură.

Totuși, în cele din urmă, au rămas fără noroc. În timpul unei escrocherii care s-a terminat prost, Twisted Fate a părut că și-a trădat și abandonat partenerul. Graves a fost prins de viu și a fost aruncat în infama închisoare căreia i se spunea ''Încuietoarea''.

Au urmat ani întregi de încarcerare și tortură, timp în care Graves a ajuns să-l urască pe fostul său partener mai mult decât pe oricine pe lume. Cineva cu o personalitate mai slabă cu siguranță că ar fi devenit doar o umbră a ceea ce era odată, dar Malcolm Graves a îndurat totul cu stoicism și, în cele din urmă, a reușit să scape. S-a târât spre libertate și a început imediat să-l caute pe Twisted Fate, a cărui trădare îl aruncase timp de un deceniu în cea mai cruntă suferință.

Câțiva ani mai târziu, Graves a reușit să aibă o ultimă confruntare cu Twisted Fate. Însă, după ce a aflat adevărul despre ce se întâmplase și a reușit să scape cu fostul lui camarad de la moartea sigură pe care le-o pregătea Gangplank, Graves a renunțat la răzbunare. Mai bătrâni, chiar dacă nu mai înțelepți, cei doi s-au reunit și și-au reluat vechiul stil de viață, în care încearcă să se îmbogățească printr-o combinație de păcăleli, escrocherii și violență cu direcție.

Era într-un bar gol, rănit în fel și chip, cu hainele pline de propriul sânge, înconjurat de oameni înarmați care-l voiau mort. Malcolm Graves gândi că avusese și zile mai bune. Totuși, avusese și zile mai proaste, așa că încă nu era cazul să se îngrijoreze. Graves se aplecă peste barul distrus, înșfăcă o sticlă și oftă când văzu eticheta.

- Vin de Demacia? Altceva n-ai?

- E cea mai scumpă sticlă pe care o am, zise hangiul, ascuns în spatele barului printre mii de cioburi de sticlă spartă.

Graves aruncă o privire prin bar și râse.

- Cred că e singura sticlă pe care o mai ai.

Pe fața omului se citea panica. Evident, nu era obișnuit să se afle în mijlocul unui schimb de focuri. Nu locuia în Bilgewater, unde zi de zi aveau loc cel puțin zece bătăi fatale. Piltoverul era ceva mai civilizat decât orașul natal al lui Graves. Cel puțin, din anumite puncte de vedere.

Graves smulse dopul cu dinții, îl scuipă pe podea și trase o dușcă. Trecu băutura prin toată gura, așa cum văzuse că fac bogații, și pe urmă o înghiți.

- O poșircă, zise el, dar de unde nu-i, nici un pistol nu scoate.

Brusc, se auzi un strigăt prin ferestrele sparte. Vocea radia o încredere în sine nemeritată și o bravadă stupidă bazată doar pe superioritate numerică.

- S-a terminat, Graves. Noi suntem șapte, tu ești unul singur. N-are cum să se termine bine.

- La câți sunteți, așa și e, îi strigă Graves înapoi. Dacă vreți să scăpați cu viață, mai luați pe cineva!

Mai trase o dușcă din sticlă, apoi o puse pe tejghea.

- Hai, la treabă! zise el, ridicându-și pușca fără egal de pe bar.

Graves își armă pușca și fiecare cartuș nou se așeză cuminte la locul lui. Un zgomot satisfăcător de letal, suficient de puternic ca să fie auzit de cei de afară, lăsă să se înțeleagă că-și terminase de pregătit arma. Toți cei care-l știau ar fi recunoscut pe loc sunetul și ar fi știut ce urma.

Proscrisul se ridică de pe scaun și se îndreptă spre ușă. La fiecare pas, cioburile îi scrâșneau sub cizme. Se aplecă să privească printr-o fereastră întredeschisă. Patru oameni se ascundeau pe unde apucau: doi erau la etaj într-un atelier elegant, iar alți doi erau în penumbra din spatele unor uși deschise aflate de ambele părți ale atelierului. Toți aveau arbaletele și muschetele pregătite.

- Te-am urmărit cale de jumătate de continent, nenorocitule! strigă aceeași voce de mai devreme. Nu scrie nicăieri că trebuie să fii viu ca să ne primim recompensa. Ieși acum cu tunul ăla al tău ridicat deasupra capului și putem termina toată povestea pașnic.

- Da, ies imediat, făcu Graves. Nu-i niciun dubiu în privința asta.

Scoase un șarpe de argint din buzunar și-l aruncă pe bar, unde se rostogoli printr-o baltă de rom și căzu cu stema în sus. O mână tremurândă ieși de sub tejghea ca să-l ia. Graves rânji.

- Ăla-i pentru ușă, zise el.- Ce-i cu ușa? întrebă hangiul.

Graves lovi ușa hanului cu botul cizmei cu o asemenea forță încât o făcu să zboare din balamale. Proscrisul plonjă prin tocul distrus, se rostogoli, apoi se ridică într-un genunchi, duse pușca la șold și începu să tragă.

- Așa, nemernicilor! răcni Graves. Să terminăm ce-aveam de terminat!

⚫Prieteni :Twisted Fate