- League Of Legends -

Ivern - inima codrului

https://youtu.be/Y-gsY5oAsL0

=Independent=

Ivern Bramblefoot, cunoscut și sub numele de ''inima codrului'', este o ființă neobișnuită, pe jumătate om, pe jumătate copac, care străbate pădurile Runeterrei și ocrotește creaturile care-i ies în cale. Știe toate secretele naturii și leagă prietenii adânci cu orice zboară, aleargă sau crește. Ivern rătăcește prin sălbăticie, împărtășindu-și înțelepciunea neobișnuită cu toți cei pe care-i întâlnește, convingând pădurile să crească mai frumos și, din când în când, șoptindu-le fluturilor secrete ce ajung inevitabil la urechile tuturor.

În vremurile în care de-abia apăruse Freljordul, Ivern era un războinic aprig, cu o voință de fier și o hotărâre de neclintit. Însă oricât de puternic ar fi fost în luptă, era neputincios în fața Vlăstarelor gheții, care-i vedeau pe Ivern și pe cei ca el ca pe niște bieți muritori ce nici n-ar putea îndrăzni să le stea în cale. În cele din urmă, el și câțiva din tribul lui au decis să se răscoale împotriva conducătorilor ce-i asupreau prin magie. Ivern cel Groaznic și mica lui armată încercată în luptă au pornit pe mare din golful înghețat al Frostguardului către un tărâm îndepărtat despre care legendele spuneau că ar fi fost leagănul magiei. Dacă Ivern reușea să devină el însuși un mare vrăjitor, ar fi avut șanse să să învingă Vlăstarele ghețurilor. Dar flota s-a pierdut în zare, iar Freljordul n-avea să-și mai amintească de ea decât în mituri, căci nu s-a mai întors niciodată și s-a șters din istorie ca urmele pașilor într-un viscol.

Pe mare, valurile s-au năpustit asupra războinicilor ca niște fălci gata să-i înghită, făcându-i până și pe cei mai curajoși dintre ei să se teamă și să înceapă să-și uite speranțele nobile. După ce a pedepsit cu moartea mulți lași ce voiau să se răzvrătească, Ivern a ajuns cu armata pe malurile Ioniei, unde i-a ucis fără milă pe băștinașii care s-au opus stăpânirii lui. În cele din urmă, ionienii s-au predat și i-au condus pe Ivern și pe ai lui la dumbrava sacră numită Omikayalan, Inima Lumii. Majoritatea războinicilor lui Ivern au crezut că era un gest prin care învinșii își recunoșteau noii stăpâni și le demonstrau loialitate. Dar acolo, în acea dumbravă neobișnuită, de un verde proaspăt și viu, au întâmpinat cea mai puternică rezistență.

Au fost înfruntați de inamici noi și misterioși, ființe himerice pe jumătate oameni, pe jumătate animale, care i-au înconjurat și au început să-i atace fără milă. Fără să se descurajeze, Ivern și cei câțiva războinici pe care-i mai avea au luptat până au dat de protectorul ionienilor: Salcia-Zeu, un copac enorm cu frunze lungi și subțiri ce străluceau verzi-aurii. Cei din jurul lui au fost uciși într-un ultim asalt, dar Ivern a rămas ca țintuit în fața arborelui magic. Până la urmă, hotărât să spulbere rezistența dușmanilor, și-a ridicat toporul de luptă și a lovit copacul cu forța a zece oameni. N-a simțit lovitura. N-a simțit nimic. Însă Salcia-Zeu a căzut fără viață, iar Ivern a fost învăluit de o lumină orbitoare.

Ce s-a întâmplat apoi a fost și mai ciudat – mâinile i s-au lipit și au devenit una cu toporul de luptă și cu lemnul Salciei-Zeu. Brațele și picioarele i-au crescut și au devenit pline de noduri și aspre la atingere. Și-a simțit întregul trup transformându-se, fără să poată face nimic. După doar câteva clipe, avea trei metri înălțime, iar câmpul de luptă se liniștise. Oamenii lui zăceau, răpuși până la unul. Nu-și putea simți inima bătând în piept, dar era treaz și conștient.

Adânc înăuntrul lui, a auzit o voce șoptindu-i:

– Privește.

În doar câteva clipe, corpurile morților au putrezit și au fost acoperite de ciuperci colorate și de insecte care bâzâiau vesele. Păsări de pradă și lupi au venit să se hrănească cu carnea lor. Oasele s-au afundat în solul fertil, iar semințele fructelor mâncate de cei ce se credeau învingători au încolțit și au devenit pomi fructiferi. Dealurile păreau că se ridică și coboară ca niște plămâni ce respirau ușor. Frunzele și petalele le acopereau ca niște inimi colorate ce băteau sub lumina soarelui. Din moartea ce-l înconjura au explodat mii de forme de viață, atât de multe încât nici nu-i venea să creadă.