,, - Nu mai ai acea căldură cu care mă obișnuisem atât de bine.
- Am devenit rece?
- Nu, ai devenit fierbinte. Ochii tăi sunt atât de întunecați, dar ard. Sângele îți clocotește în vene, iar eu nu te mai pot strânge în brațe, fii...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Prințul stătea, ca de obicei, în camera sa, uitându-se pe geam. Mii de artificii luminau cerul ce abia era atins de zorii dimineții. Diavolii aclamau, împărțeau dulciuri și dădeau petreceri pline de fast, însă Amir nu schița niciun zâmbet. O bătaie în ușă l-a trezit din gândurile sale, însă băiatul nu a spus nimic, lucru ce l-a facut pe bărbat să intre încet, supus și făcând o plecăciune plină de respect.
Diavolul arăta ca la vreo treizeci de ani, era destul de înalt, avea o coadă maronie, lungă, pielea mulatră, părul șaten închis și ochii căprui. Purta pantaloni negri, o cămașă roșie și o cravată neagră pe care erau scrise inițialele P.R.I, venind de la ,,Poșta Regală a Iadului", litere ce se aflau și pe șapca pe care o ținea pe cap.
— Înălțimea Voastră... a sosit scrisoarea.
Amir s-a întors pe călcâie, aproape împiedicându-se de coada lui neagră. A apucat plicul cenușiu pe care poștașul i-l întinsese cu o umilă plecăciune, apoi i-a făcut semn să plece.
— La mulți ani, prințe! Sper ca Regatul să se bucure de dumneavoastră.
Băiatul a încuviințat din cap, iar bărbatul a ieșit, închizând ușa după el, legănându-și nervos coada.
— Copil arogant și răsfățat, a spus el încet, în timp ce se îndepărta.
Amir îl auzise, iar pentru o clipă a vrut să-l certe, însă a renunțat la idee, așezându-se la marginea patului său mare, de două persoane.
— Câtă prefăcătorie! Auzi, cică să se bucure Regatul, a murmurat acesta mai mult pentru el, oftând și deschizând plicul în care se afla o scrisoare.
,,Exprimarea mea este din ce în ce mai stângace, dar nu o să-ți explic motivul, fiindcă sunt convins că îl cunoști. Vremea trece, Amir... trece prea repede, dar nu ia și trecutul cu ea, din păcate, dar în același timp din fericire. N-aș vrea să te uit, îți păstrez amintirea în sufletul meu din ziua în care te-am văzut prima dată.
La mulți ani! Îți voi spune asta înainte să mă cuprindă iar nostalgia și să-i dau mâinii drumul să scrie tot ce inima mea vrea să îți spună. Mi-e dor de tine, dar deja știi, fiindcă, dacă scrisorile au ajuns la tine până acum, ai mai citit asta. Mă gândesc la ce faci în fiecare zi. Sunt sigur că ai crescut mult și ai devenit un prinț respectat.
De aceea, deși aș sta și ți-aș scrie un roman de gânduri mai mult sau mai puțin însemnate pentru tine, nu te voi mai reține, căci un diavol important și mândru sigur are parte de o petrecere de toată frumusețea. Mă rog să primești tot ce îți dorești cu adevărat, să ai parte de adevărata fericire și, dacă egoismul meu nu este prea mare, să rămâi băiatul cu ochii de chihlimbar și sufletul de aur pe care îl știam.
