,, - Nu mai ai acea căldură cu care mă obișnuisem atât de bine.
- Am devenit rece?
- Nu, ai devenit fierbinte. Ochii tăi sunt atât de întunecați, dar ard. Sângele îți clocotește în vene, iar eu nu te mai pot strânge în brațe, fii...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Draga mea lumină,
Aceasta este prima și ultima oară când îți scriu. Nu știu de ce o fac, sau dacă toate gândurile mele lăsate pe hârtie vor ajunge cândva la tine, dar totuși îmi tremură mâna când țin stiloul.
Eu nu te pot vedea, nu știu unde ești, sau ce faci, dar nu te întoarce! Nu veni aici, în locul în care totul se dă ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, sânge pentru sânge și păcat pentru păcat. Nu deveni și tu cenușa acestui sanctuar al celor două măști.
Iadul este doar un Regat, a rămas așa cum îl știai. Un rege, o regină, un prinț, prințese, nobili și supuși. Este doar ceața ce învăluie atât de bine interiorul, încât până și diavolii se pierd în ea câteodată.
Infernul însă, este o stare a sufletului. Reprezintă veninul și focul negru ce se ascund în spatele chipurilor de porțelan, al coroanelor de trandafiri și al hainelor de mătase.
Iar noi, demonii, suntem doar niște pioni ce încearcă să dea șah mat la finalul jocului. Puțini știu că n-ar trebui să se teamă de îngerii a căror lumină s-a scurs, fiindcă ei doar împietresc și umplu ruinele fostului Paradis, îngânând o eternitate în șoapte și suspine.
Adevărații monștri sunt diavolii care și-au pierdut infima rază de soare care îi ținea la limita dintre ființele pașnice ce vor să pară și creaturile înfiorătoare pe care le descriu oamenii.
Nu-ți va veni să crezi că aceste persoane slabe și net inferioare nouă, care distrug tot ce li s-a dat, au atâta dreptate, chiar dacă este prezentată altfel, căci aici, indiferent de cât aș nega, este Regatul unei anarhii ordonate în care țipă doar umbrele, fiindcă ele nu mai au ce slăbiciune să ascundă.
Aici războiul se dă între regina după care au numit oamenii ura, gelozia și disprețul și regele ce încă are impresia că cei pe care i-a creat din foc și umbre seamănă la fire cu îngerii pe care cândva îi conducea. Lupta se ține tată contra fiu, prieten contra prieten și demon contra demon, acesta este Infernul despre care îți vorbeam, draga mea lumină.
Totul pentru un tron al nimănui pentru care se bat toți și pe care nu îl vrea nimeni. Când te așezi pe acest scaun blestemat te murdărești de sângele vărsat, iar nările îți sunt inundate de mirosul cenușei celor peste care s-a călcat în acest război al puterii. Vrei să te ridici, dar nu poți, fiindcă flăcările și umbra lui te țin, te ard și te otrăvesc. Îți pătrund în vene și în priviri, te aprind, te fac să intri și tu în jocurile Discordiei. Te strâng într-un clește de lavă și lacrimi din care nu mai poți să ieși, iar tu ajungi să te zbați și să sacrifici iubirea pentru stăpânire, ca apoi să-ți folosești puterea pentru a-ți lua înapoi raza aceea de lumină pe care ai pierdut-o și pe care nu o vei mai găsi niciodată.
Așa că fugi și nu te mai întoarce! Pe tine nu te-a ajuns dorința pentru acel tron. Eu nu sunt cu tine și nici nu voi putea fi, căci te-am pierdut și nu te mai pot găsi. Pleacă departe, undeva unde nu mai poți auzi țipătul umbrelor, unde furtuna de foc nu te poate atinge și atrage în cel mai periculos loc.
Iar dacă o vei întâlni vreodată, să nu o privești în ochi pe regină, fiindcă deși regele a creat Iadul, ea a construit Infernul și va încerca să te tragă și pe tine în el. Să fugi, să pleci în locul unde apun păcatele și să te gândești la mine, fiindcă eu sunt unul dintre cei pe care i-a pătruns veninul și, deși știu că ceea ce fac va aduce doar distrugere, nu mă pot opri.
Eu am devenit ceea ce mă rog ca tu să nu ajungi. Voi vărsa sânge, chiar dacă va fi vorba de al meu și voi intra în jocul de șah al Discordiei. Tronul acela și-a aruncat focul și umbra peste mine, iar acum singura mea opțiune este să lupt, fiindcă aici nu are rost să speri.
Semnat, un diavol a cărui singură lumină a rămas întunericul
