Capitolul 9

1.6K 92 94
                                    

Imi simt mana dreapta amortita si parca ceva imi tinea degetele in menghina, zâmbesc slab si deschid ochii dand peste fata adormita si linistita a lui Dami, si acum pot pentru prima data sa ii studiez chipul cu atentie, genele lungi si dese ar fi facut orice fata geloasa, iar buzele alea rosii, buzele alea care seara trecuta parca imi acaparau mintea cu orice cuvant spus, da, la asta contribuisera si paharele pe care le bausem inainte, si confesiunea aia despre... Drace, nici nu mai stiu cum o cheama...

Noaptea trecută nu bausem destul de mult cat sa nu mai tin minte nimic, sau sa nu fiu constienta de ceea ce faceam, si sincer, ma sperie gandul ca eu chiar imi doream sa ma fi luat in brate, iar distanta asta dintre noi e numai datorita comportamentului meu de mironosita... Nu era atat de rau, bine, nu era nici baiatul perfect, printul pe cal alb, dar... Macar exista?

Era visul orcarei fete din campus, fiindca arata bine... Mie incepea sa imi placa partea lui glumeata si atenta, care iese la iveală la fel de des ca o eclipsa de luna...

E oare posibil sa imi placa doar pentru acel "cineva" pe care el incearca sa il tina ascuns... Fiindca uram sa recunosc, dar incepeam sa simt ceva pentru el, si era asa ciudat...

Era asa ciudat sa il caut dimineata cu privirea prin camera si sa nu fie, sa intru intr-o incapere si primul om dupa care sa ma uit sa fie el... Sa il vad cand crede ca e singur cu Sunny si o tine in brate minute la rand parca fiindu-i greu sa ii dea drumul, cand o saruta pe frunte, si ii promite ca are sa aiva grija de ea... Mereu aveam un gol in stomac cand ii vedeam impreuna, fiindca in jurul ei, Dami era vulnerabil, era dragut, radea, nu era rece si ingamfat... Cum e cu mine in ultima vreme...

Ma ridic in fund si scap un chicotit din neant cand mintea imi este lovita de o imagine care are sa-mi marcheze mereu de acum incolo parerea despre genul masculin... Nu pot sa uit seara de acum patru zile cand l-am gasit adormit cu o carte pe piept si pisoiul pe picioare, insa piesa de rezistenta au fost ochelarii cu rame negre, groase ce ii alunecau de pe nas... Mi se parea asa neobisnuit sa vad un baiat care sa citeasca dupa ce crescusem intr-un colectiv in care nimeni nu mai avea nici o atractie pentru carti, iar eu eram ratacita mereu pe la colturi cu o carte...

Ma intorc brusc cand il aud mormaind, si ma stramb amuzant cand parul meu este acoperit de marea de carlionti ce prinsesera iar viata din cauza umiditatii si acum eram iarasi o claie mare si  pufoasa, un afro veritabil pierdut in genele unei fete "sterse".

Tresar si imi incretesc nasul cand ii simt mainile pe fata ferind parul neastamparat, si pot sa il aud cum scapa un chicotit.

-Cred ca nu te-am mai vazut cu atata par de cand te-am scos din dus... Mormaie el, facandu-ma sa rosesc puternic, uitasem de acel incident, in care el chiar ma aproape goala in toata splendoarea mea...

-Mda, fiindca il indrept, exista o chestie, stii tu? Se numeste placa... Chicotesc prinzandu-l intr-o coada ce speram sa arate cat de cat dragut.

-De ce? Mie imi place... Bombane el prinzand de o suvita ce imi scapase, intinzand-o si facand-o sa salte usor, eu dandu-mi ochii paste cap.

-Mie nu... E ceva legat de maica-mea... Nu vreau sa vorbesc despre asta... Spun si il fac sa ofteze slab.

-Bine, hai jos ca o sa racesti, si numai asta imi mai lipseste... Mormaie si se ridica de jos, luandu-ma si pe mine de mana si ghidandu-ma spre locul pe unde trebuia sa coboram, iar la parter era dezastru, toti baietii fiind împrăștiati pe jos, iar Sunny ii privea pierduta din tocul usii, ca atunci cand a dat cu ochii peste noi sa se relaxeze.

-Doamne de cand va caut! Tu domnisorule ai antrenamente azi, si David a inceput deja sa cotcodaceasca pe teren ca poate te-ai lasat, stii ca nu i-a picat prea bine ca intr-un singur an i-ai luat locul pe teren, desi avea mai multa experienta decat tine, dupa el... Mormaie dandu-si ochii peste cap plictisita fratele ei zambind slab la vederea surorii lui ce il dadacea cu atentie, de parca ar fi un copil de gradinita. O ia in brate zambetul lui crescand si ii saruta crestetul, mangaindu-i parul atent... Isi iubea sora, nespus de mult.

MajoretaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum