Majoreta

Capitolul 15

Dupa reintalnirea formidabila cu sora mea, am plans mai bine de jumatate de ora, apoi mi-am revenit brusc, atat de brusc incat Dami a crezut ca o iau razna, iar acum ma indreptam spre cantina dupa niste ore de nimic la care mai bine mi-as fi taiat o mana decat sa mai stau mult.

Imping usile tragand aer in piept, facand ochii mari cand am vazut cantina mai aglomerata ca niciodata, daca aveai loc sa arunci un ac in multime... Ce dracu? S-au inchis toate localele sofisticate din jurul campusului? 

Imi rotesc ochii oftand plictisita si ma indrept spre bufet insfacand una din tavi, din mers, iar cand am ajuns am inceput sa imi blestem zilele in momentul in care i-am simtit ochii lui David pe corpul meu, realizand in cele din urma ca fusta pe care o purtam era PREA scurta... Si pentru coada infernala, si pentru asta...

-Asta e cea mai rea zi din viata mea... Suspin cand ma vad intr-un final langa doamna de la cantina, care mi-a pus pe tava o bucata mult prea mare de carne, desi stia ca eu nu mananc asa ceva, si un glob de piure cu ceva salata... O sa mor...

Dar plangacioasa mai esti azi, printesa... Imi reproseaza subconstientul, eu simtindu-ma obligata sa imi dau ochii peste cap si sa il injur... Inteligentul dracu'.

Inaintez printre oameni si mai nu imi pica falca cand o vad pe Thalia cocotata in bratele lui Ivan, jucandu-se cu parul lui, iar Sunny avea o fata suparata, de parca i-ar fi murit pisica... Ok... Fata asta intrece masura...

Imi var tava pe masa facand destul zgomot incat sa atrag toate privirile, aflandu-ma in spatele locului meu obisnuit, intre Dami si Ivan, iar restul scaunelor de la masa erau ocupate... Imi simteam tot corpul tremurand de nervi, stiu ca am pe buze unul din zambetele acelea dulci si inocente, insa mainile mele ce strandeau spatarul scaunului in asa fel incat degetele mi-erau albe spuneau altceva. Ii privesc in treacat pe Ryan si Tyan... Tyan statea relaxat jucandu-se absent cu maneca lui Millie... Avea o bluza roz pal din tul cu maneci largi si lungi asemeni celor de la un kimono... Iar Ryan avea palmele presate de suprafata mesei, fixandu-ma cu privirea... Era pregatit sa se ridice, stia ca urma sa fac urat.

Dintr-un impuls criminal ce imi strabatea corpul de cand am vazut-o pe tarfa de sora-mea in bratele lui Ivan, imi infig mana in parul de la ceafa ei si ii lovesc capul de masa, o tin acolo, desi se zbatea asemeni unui animal in cusca, oftez stiind ca am o expresie pe chip care lasa de inteles ca sunt calcata pe nervi, una pe care unele persoane de aici nu o cunosc si care se poate sa ii sperie, iar cei care ma cunosteau stiau ca ar fi cazul sa imi ma lase cu ale mele, daca nu vor sa imi descarc nervii pe ei. Aud scartatitul scaunului lui Dami si parca pot sa imi imaginez cuta dintre sprancenele lui si confuzia cu care se gandeste daca sa se bage sau nu... Mai bine nu, daca vrea sa fie bine pentru el... Pentru noi. 

Ma sprijin cu cealalta mana de masa si ma aplec peste umarul ei, pana ajung cu buzele urechii sale, in asa fel incat numai ea poate sa auda ce urmeaza sa ii spun.

-Uite, tarfa mica, ce ar fi sa termini cu jocurile cat sunt eu in preajma... Si ia mainile de pe Ivan ca nu o sa mai fiu la del de... draguta, ca ultima data si o sa ti le rup... Soptesc si ii simt corpul oprindu-se din miscat.

-Vai Doamne, ce? Dintr-o pisica fricoasa te-ai transformat brusc intr-o leoacia? Ce iti da curajul asta? Poate frumuselul care se uita acum speriat la tine? Abia astept sa ti-l iau, cum am facut cu toti... Spune toate astea pe un ton batjocoritor, facandu-ma sa imi presez buzele intr-o linie dreapta si sa ii strang mai tare podoaba capilara , facand-o sa suspine.

-Comportamentul asta n-are nicio legtura cu Damian, sti ca nu imi place sa ma comport asa in fata oamenilor la care tin, constientizezi si tu ca tu esti cauza... Ca tu scoti ce-i mai rau din mine... Oftez simtind-o iar cum incepe sa se zbata.