Majoreta

Capitolul 10

Aud un pufnet slab, ca apoi sa dau sa imi deschid ochii insa nimic, erau grele ca de plumb.

-O sa fie bine, e fata mare... Aud o voce feminina pe fundal si ma intreb unde ma aflu, si cum am ajuns aici.

-O sa fie bine... Nu, nu o sa fie bine, cum dracu nu am observat ca nu mananca... Drace... Ii aud vocea asa cunoscuta, si stramb din nas, reusind intr-un final sa deschid ochii, si sa il vad pe Ashes cu o mapa in mana, si dupa privirea cu care ma atintise, cred ca era pe cale sa imi dea cu ea in frunte.

-Si uite cine s-a trezit, buna raza de soare... Imi spune doctorita ce avea un halat alb pe ea, abea acum vazand ca ma aflu in cabinetul medical din incinta scolii.

-Buna... Spun privindu-i confuza pe amandoi... Ce am patit? Intreb ridicandu-ma cu greu in fund si privirea acra si totusi ingrijorata a colegului meu de camera, imi da de inteles ca am multe de explicat.

-O sa vorbim noi despre faptul ca nu prea mananci, ca suferi de anemie, ca mi-ai lesinat in brate pe teren, si colac peste pupaza, ai si racit cobza, dar asta dupa ce te duc in camera si te leg de pat... Maraie privindu-ma deranjat... Am racit... Si eu care ma gandeam de ce ma simt de parca sunt tinuta in congelator...

-Ajutorul meu simpatic, spune femeia trecuta cu mult de a doua varsta, privindu-l deranjata pe băiat, vrea sa spuna ca ai o deficienta de fier, care a dus la anemie feripriva, fiindca nu mănânci indeajuns, bănuiesc, si din cauza imunitatii slabite, ai prins o gripa care circula de cateva saptamani prin campus, asa ca o sa fi scutită de ore saptamana asta, sau poate mai putin daca o sa te simti mai bine... Desi ma indoiesc. Spune ea citind ceva de pe mapa pe care i-o smulse din maini lui Ash.

-Deci o sa fiu inchisa in camera toata saptamana... Spun plictisita, ea aproband scurt.

-Si o sa ai niste pastile de luat, pe langa asta chiar eu o sa ma asigur ca mananci. Mormaie Ashes privindu-ma usor plictisit.

-Mai bine nu... Soptesc si ma ridic brusc in picioare, insa ametesc si sunt pe cale sa cad, si probabil as fi pupat podeaua, daca mainile lui nu m-ar fi prins puternic de șolduri.

-Incapatanato, ba da, am sa am grija de tine, fiindca dupa cum se vede, tu nu sti sa o faci. Maraie supărat, si inainte sa imi dau seama sunt ridicata de la sol si ma îndrept spre ieșire.

-Lasa-ma jos... Ma plâng slabita, si imi las bărbia sa cada pe umarul lui.

-Te-as lasa daca te-ai putea tine pe picioare, dar nu poti... Ofteaza si ii simt mana strangandu-mi talia in palma.

-E nu pot, iti arat eu ca pot. Spun si ma foiesc, incercand sa il fac sa imi dea drumul, insa acesta ma trage mai aproape de el, exact cand o tuse dura mi-a pus stapanire pe piept, corpul incepand sa imi tremure dur.

-Nu poti, crede-ma, nu mai fi asa incapatanata. Suspina obosit si simt apoi cum ma lasa pe patul meu moale, si ma inveleste cu patura pana in gat, ca apoi sa mai scoata una groasa si pufoasa dintr-un dulap si sa o aseze peste mine, greutatea acesteia surpirnzandu-ma.

-Nu sunt incapatanata... Mormai slabita si imi simt pleoapele tot mai grele, adormind exact atunci cand usa s-a inchis in urma lui.

***

Imi simt corpul lovit de picuri de apa, între timp ce vad prin fata mea alergand cu viteza prin ploaie, o copila ce era deja destramata pe dinauntru, dar nu stia inca ce o asteapta... Aleg sa inaintez, sa privesc cum unul din cele mai mari cosmaruri ale mele se adevereste... Iar cand vad casuta din copacul acela blestemat in fata ochilor, simt cum ma lasa picioarele, o durere puternica in piept facandu-ma sa tusesc, se simtea ca si cum mana diavolului mi-ar fi strans inima cu putere, vrand sa o zdrobeasca sub apasarea ei.