Majoreta

Capitolul 21

Dupa ce am ajuns in Chicago am mers fiecare spre camerele noastre... Imi iesisem din obisnuinta de a dormi cu altcineva inafara de el in camera asa ca era ciudat sa o impart cu Sunny si desi fusesem rugata de nenumarate ori deja sa fac schimb cu Ivan, nu de catre Dami, fiindca nu stiu cat de fericit ar fi ca un baiat sa doarma cu sora-sa in camera, de Sunny care m-a frecat la cap ca ultima nebuna, dar na, nu toate lucrurile pot sa fie asa cum vrei in viata, adica, da, daca ar fi fost o fiinta draguta si nu m-ar fi jignit, intr-o oarecare masura, sigur, as fi dormit cu frate-so in camera, insa asa, idiotul sa stranga in barate perna la noapte, nu pe mine.

-Haide, stii ca te iubesc... Te rog, haide, nu fi rea... 

O privesc peste paginile cartii, care nu stiu cand am impachetat-o, are o fata de catel si parca mi se rupe inima, parca.

-Shh! Mormai si ma prefac interesata de ceea ce citeam insa adevarul e ca pierdusem randul acum mult timp.

-Te rooog, oricum dormi cu el mereu, nu o sa mori inca cateva nopti... Continua sa se milogeasca de mine de parca as fi ultima proasta, cat despre mine si Dami, avem nevoie de o pauza, el nu stie asta, dar avem.

-Nu.

Ma stramb la modul in care am spus asta, am sunat atat de rece si distanta... O parte a mea pe care nu tind sa o arat in jurul persoanelor la care tin.

-Nu fi incapatanata, haide, te rog, chiar iti cer atat de mult? Ma intreaba cu o fata disperata, facandu-ma sa vreau sa dau cu ceva dupa ea, chiar atat de greu ii e sa accepte un refuz?

-Da, chiar imi ceri foarte mult, acum, trebuie sa plec fiindca avem antrenament, si daca nu vrei ca Kira sa urle la tine pentru o ora intreaga, ar fi cazul sa incepi si tu macar sa te gandesti sa vi.. Pufnesc iritata insfacandu-mi geanta pentru antrenament de langa dulap si iesind val vartej din camera.

Am ajuns in cateva minute in sala in care urma sa ne antrenam, era o liniste mormintala si Kira statea in mijlocul unui cerc format din alte majorete batand din pricior.

-Uite, a hotarat si printesa sa apara, ce s-a intamplat in ultimele zile, te-ai pierdut cumva pe drum? Intreaba artagoasa, facandu-ma sa imi doresc in ultimul hal sa imi dau ochii peste cap.

-Nah, m-am pierdut in bratele lui Damian, stii cum e... Sau poate nu. Zambesc vinovat facandu-i cu ochiul scorpiei.

-De parca mi-ar pasa... Maraie vizibil iritata, asta doar dandu-mi o dorinta din ce in ce mai mare sa continui sa o iau peste picior.. Am o stare proasta, trebuie sa ma inveseleasca si pe mine cineva...

-Oh, haide draga, toate stim ca iti pasa. Spun cu vocea subtiata cateva octave, punandu-i mana pe umar, incercand sa par cat se poate de dezamagita.

Se trage in spate privindu-ma furioasa, si nu pot decat sa ma bucur ca in coregrafia de saptamana asta nu e inplicata in nimic ce ar putea sa ma duca pe patul unui spital.

Bombane cateva cuvinte nu prea dragute la adresa mea si alege sa înceapa antrenamentul, pornind muzica decat sa mai inceapa un alt argument cu mine, in momentul de fata cred ca observa si ea ca nu-i o idee buna.

Dupa trei ore obositoare in care Sunny nu s-a hotarat sa apara asa ca am fost aruncata din stanga in dreapta fara sa fiu pregatita fizic si psihic pentru asta, stomacul meu blestemandu-ma ca am ales sa o supar pe blonda, jur ca o sa am eu hac de cojocul ei, insa acuma tot ce vreau e sa fac contact frontal cu patul.

Insa cand intru in camera socul nu poate sa fie decat de marimi catastrofale cand il vad pe David trantit pe pat jucandu-se pe telefon, naiba stie ce.

-Ce dracu cauti aici?! Intreb fara sa pot sa imi stapanesc socul, spatele meu lovindu-se de usa pe care abia o inchisesem.

-Pai, Anna era cam disperata sa imparta camera cu Ivan, asa ca eu am facut schimb cu Sunny si Kira cu Ivan. Imi explica fara sa isi ridice privirea din telefon macar o singura data, nu stiu ce ar trebui sa ma ingrijoreze mai mult, ca sunt eu prinsa cu el aici sau ca Kira probabil sare pe Dami in timp ce vorbim.