Majoreta

Capitolul 25

Ar fi trebuit sa dorm...daaar...

Imi trec adormit mana prin par si ii privesc pieptul cum se ridica incet. Eram la infirmieria colegiului cu care aveam meci maine, am vrut sa o duc direct la spital insa Kira a insistat ca aici e mai aproape si ca e locul se ocupa in special de sportivii de performanta asa ca doctorita e foarte buna si locul e bine dotat... Asta si a trecut pe aici in ziua in care am ajuns fiindca voia sa stie ca daca se intampla ceva cu vreunul din echipa, o sa fim pe maini bune... Suntem doi paranoici.

-De ce ai ajutat-o? Intreb curios, privindu-mi fosta cea mai buna prietena lipindu-si buzele intr-o linie dreapta, privindu-si articulatiile degetelor, erau inrosite si julite, prin unele rani inca strecurandu-se picaturi de sange la suprafata.

Mereu a fost mai bataioasa, chiar si atunci cand eram mici se baga in tot-felul de probleme, nu aveam zi in elementara cand sa nu sparga buza vreunei colege de clasa, pe cand eu eram copilul acela ciudat si tacut al carui tata era preot... Nu de putine ori s-a luat la pumni cu cineva pentru mine.

-Am nevoie de un motiv? Ma intreaba privindu-ma artagoasa printre gene, bretonul negru ii ascundea incruntatura dintre sprancene, insa stiu ca e acolo... O cunosc.

-O urasti... Asa ca ai nevoie de un motiv pentru care i-ai rearanjat fata lui Gwen... Oftez ridicandu-ma de pe scaunul ce era asezat langa patul printesei si ma inghesuiesc cu ea pe canapeaua ce gazduia cu greu doua persoane.

-Nu ma obliga sa iti amintesc toate chestiile pe care le spuneai despre ea cand ma intorceam trista de la un concurs. Mormaie tragandu-si una din pernutele canapelei in brate si lasandu-si barbia pe ea... Avea niste ochi calzi si primitori, imi aminteau de casa... Insa nu de tata, mama sau despre adolescenta mea trista... Imi amintea de acasa, acasa unde era ea sa ma stranga mereu in brate cand lucrurile scapau de sub control... De mama ei care desi era singura si trebuia sa isi balanseze indatoririle de parinte cu slujba pe care o avea, facuse o treaba mai buna in a o creste pe Ki decat au facut ai mei cu mine si Shannaya... Da, poate e rece si ursuza la exterior, insa are un suflet atat de bun... Toata rautatea si paranoia fiind rezultatul fricii... Frica ca tot ceea ce iubeste o sa fie luat de langa ea, frica ce a aparut dupa ce tatal ei murise intr-un accident de munca atunci cand ea avea unsprezece ani.

-Le spuneam doar ca sa te fac sa te simti mai bine, fiindca nu suportam sa te vad trista. Oftez trecandu-mi dintii peste buza de jos, rasul ei ranit facandu-mi stomacul sa se stranga intr-un ghiem.

-Am batut-o pe Gwen fiindca putuse sa iti fure singurul lucru care te facea fericit... Am luptat prea multi ani ca sa pun un zambet pe buzele tale, doar ca idioata aceea geloasa sa ti-l fure. Ofteaza aruncandu-i o privire lui Ronnie, doctorita care a avut grija de ea a spus ca totul o sa fie bine, doar sa avem rabdare.

-Kira... Mormai incercand sa ii iau mana intr-a mea, insa si-o fereste inainte sa pot sa o ating.

-Ce? E adevarat... Razgaiata bogata te-a facut mai fericit in ultimele luni decat am putut eu sa te fac in toti acesti ani... Poate ma doare, insa fericirea ta e mai importanta decat faptul ca mi-e sau nu mi-e mie franta inima... Ofteaza luand bandajul ce i-l lasase asistenta la indemana si infasurandu-si mana dupa ce a curatat rana cu apa oxigenata.

-Nu mi-am dat seama ca tu... Spun trecandu-mi mana confuz prin par fara sa stiu ce as putea sa zic mai departe.

-Pentru ca ai fost orb... Am trecut prin toate furtunile din viata ta si in momentul in care imi facusem curaj sa iti spun tot ceea ce simt mi-ai zis ca nu pot sa fiu mai josnica si ca nu iti vine a crede ca ma alatur si eu fetelor disperte sa intre in patul tau doar ca sa se poata lauda cu asta dupa... iar cand cap cret a aparut in peisaj am exagerat, am devenit disperata, nu puteam sa percep posibilitatea de a te pierde si pe tine in fata ei... Insa am pierdut iar in fata papusii pline de bani si premii... Suspina si isi sterge lacrimile inainte sa poata sa ii pateze obrajii.