Împotriva inimii

Capitolul 5

                                                                     UN SCHIMB ECHITABIL

DOMINIC

I-am urmărit pașii mici și siguri trecând pe lângă masa noastră, lăsând în urma sa mirosul unor flori sălbatice, aducându-mi preț de câteva minute aminte de femeia cu cei mai cruzi ochi întâlniți vreodată. Tânărul îmbrăcat în cămașă ne-a lăsat băuturile pe masă și abătut plecase spre următoarea masă, pentru următoarea comandă. Cafea simplă. Neagră, amară, cu o urmă banală de miere. Lipsa sa.

- Pari abătut... Nu ți-a prins bine seara trecută?

Bărbatul cu păr grizonat s-a aplecat peste bucata din lemn, luând două pliculețe de zahăr brun din suport.

- Exceptând ușoara durere de cap care încă mă bântuie, totul este în ordine...

- Experiența, Dom, experiența își spune cuvântul...

Femeia cu ochi albaștri mi-a zâmbit cu subînțeles, urmărindu-mă atentă printre genele sale închise la culoare.

- Ce vrea să spună mătușa ta, este faptul că dacă ai însoți-o în fiecare weekend în club, nu ai mai avea vreo problemă în ceea ce presupune durerea de cap, atunci când cineva te-ar întreba ceva legat de acest lucru.

Oliver a vorbit, tatonând-o pe doamna ce ne însoțea, tot ceea ce reușise era să o scoată din sărite și mai tare pe frumoasa femeie. Cu părul brunet, ușor mai lung decât până la umeri, cu ochii de pisică sălbatică pe care îi deținea, mătușa mea era un fel de Speedy Gonzales într-o variantă superbă.

- Ți-aș muta gura la spate, de aș avea posibilitatea! Îmi dai mari dureri de cap, Oliver Pierce! Crai neînfricat și desfrânat a timpurilor noastre.

- Ha! Cine vorbea! Vipera cu șapte capete, vrăjitoarea familiei, bleste...

- De fapt, voi îmi dați mari dureri de cap!

Am mormăit și i-am furat mătușii mele un zâmbet complice. Cei doi oamenii din fața mea, nu erau doar cei mai buni prieteni ai mei, ci și rudele mele cele mai apropiate, ambii cu probleme grave de comportament. El, un rege al nopților pierdute, iar ea, femeia fatală ce lăsa multe inimi frânte în urma sa.

- Tu să-ți bei cafeaua și să te cari, nedrebnic arogant ce seamănă cu ta-su!

- Nu-l asculta, te rog! Suferă de singurătate. Este plin de frustrări, moșu', să nu uităm, este singur de ceva vreme și mai presus de acest lucru, nu se poate compara cu tine...

Raven a izbucnit în râs, continuând să facă haz de necaz pe seama bărbatului Pierce, astfel continuând tachinările și apropourile cu conotații deviate. I-am ignorat atunci când au reluat o nouă rundă de tatonări și m-am axat pe cafeaua simplă din fața ochilor. Mirosea a prospețimea și relaxare, în ciuda oboselii care îmi încărca oasele. Petrecusem cu o seară în urmă în Wild, cu mătușa și unchiul meu, mari aprobatori ai vieții de noapte. Iar eu încercam să mă detensionez din cauza aeronavei Zad care acum era în comanda mea. Aveam un următor zbor în Turcia peste două zile, iar ceea ce făceam momentan, era să pierd vremea cu oamenii dragi din viața mea.

- Și până la urmă îi dau tatălui tău clubul pentru petrecerea Vanessei?

Oliver a continuat să amestece în cafeaua din fața sa, având vaga impresia că deja se răcise și nu mai avea niciun gust. Ochii verzi ai bărbatului din aria mea de vizualizare s-au învârtit de câteva ori prin jur, rămânând în cele din urmă fixați asupra telefonului meu de pe masă. Maximilian Browns mă apela.