Împotriva inimii

Capitolul 35

FEMEIA DIN PRIVIREA SA

După 8 luni

I-a recunoscut mersul sigur și greoi în clipa în care s-a așezat pe unul dintre scaunele de la masă și a continuat să privească mulțimea agitată din club. L-a urmărit cu privirea până la una dintre mesele aflate mai sus, lăsând ca ochii ei să-i poposească pe umeri, spate și în cele din urmă pe picioarele zvelte și puternice.  A dat încă un pahar de tărie pe gât, întorcându-și trupul spre imaginea aflată la câțiva metri distanță, împingându-și spatele de marginea barului înalt. 

Și-a susținut palma dreaptă de coapsa descoperită și a continuat să privească spre bărbatul masiv aflat la o masă alături de alte câteva persoane. Brațul său acoperit de o cămașă de culoarea neagră ținea aproape gazela subțire ce-și plimba degetele pe pieptul său. A mustăcit în clipa în care bruneta înaltă s-a aplecat spre urechea lui pentru a-i șopti ceva, lucru ce l-a făcut pe acel bărbat absolut copleșitor să se întoarcă cu fața spre ea, pentru a-și îngusta privirea. 

Ea îl știa bine sau cel puțin îl urmărise de atâtea ori cu privirea pe holurile companiei, dar asigurându-se că el nici măcar nu avea habar de prezența ei. Lucra în companie de mai bine de trei luni, pe segmentul plecări, lucru ce o ținea departe de cele mai multe ori de holurile companiei, dar nu putuse ignora zvonurile ce mișunau deasupra capului, ori de câte ori el traversa vreo încăpere sau când stătea pur și simplu la biroul unchiului său la intrarea în aeroport. 

Era era fiul comandantului Browns, bărbatul care conducea acum companie de zbor. Dominic Browns sau comandantul Browns care conducea aeronava Zapp Corso. Bărbatul care lăsa întuneric și urme reci oriunde pășea el prin acea clădire sau omul a cărei privire nu se oprea niciodată pe fața ta. Nu avea să minte că-i stârnise atât de tare curiozitatea, încât într-o zi se găsise în fața acelui lift cu bărbatul cu ochi de cobalt. Unde el nici măcar nu a clipit, ca atunci când ea să urce în acel lift de serviciu, pașii aceia atât de hotărâți să o ia spre casa scările, coborând impasibili. 

Mult timp după aceea s-a întrebat dacă el avea o problemă în general cu oamenii sau pur și simplu era prea arogant ca să facă diferența între bun-simț și megalomanie. Însă tot își repetase în cap cuvintele unchiului său, ori de câte ori îi atrăgea atenția să nu se mai holbeze la el. 

- Trebuie să încetezi sau într-o zi își va da seama că te holbezi la el!

Steven i-a șoptit atunci când trupul ei subțire s-a cocoțat pe unul dintre scaunele din dreptul biroului, așezându-și fața în palma dreaptă, urmărindu-l pe comandantul Browns cum pășea spre ieșire.

- Nu mă holbez, în analizez, mi se pare interesant!

Femeia cu ochi albaștri a șoptit, determinându-l pe bărbatul mai în vârstă să-și rostogolească ochii agasat.

- Francesca, interesul tău pentru el ar trebui să scadă subit, la doar ce ai auzit despre el în această companie!

El a sfătuit-o, ca femeie blondă să-și rostogolească ochii la rândul său, încercând să alunge valul de pesimism din vocea sa. Da, auzise multe despre el, despre caracterul vulcanic și acerb, despre replicile tăioase și răutăcioase, despre faptul că era un arogant plin de sine, despre acele acte violente dintre el și un alt tip ce lucra la segmentul sosiri, dar și despre faptul că inima lui nu mai era atât de permisibilă.

- Știi că îmi plac tipii răi!

Ea i-a zâmbit perspicace, ca unchiul său să-i taie calea pentru a o mustra din privire.