S-a stricat cerul

Prolog

" Era frig, era prea frig pentru luna mai şi totuşi, transpiram atât de tare, încât îmi simţeam tricoul rece lipindu-se de spatele meu.

Obrazul turtit de pământul jilav îmi amintește de capul pe care abia îl țineam de trup. Câteva fire răzvlețe de iarbă îmi gâdilă pleoapa închisă. Nasul înfundat mă împinge să încerc să trag aer în piept și să îmi destup plămânii.

Senzația de greutate domnea în mine, ca și cum toate organele mi se lichefiaseră și mă aținteau de noroi.

Nu înţeleg. Ceva nu pare bine. Totul e atât de greşit încât o emoţie stranie îşi face culcuș în pieptul pe care mi-l striveam.

Înghit uscăciunea din gât şi mă strâmb. Îmi deschid gura cu greu pentru a face loc oxigenului să îmi aerisească plămânii.

Ca un automatism, limba seacă încearcă să îmi umezească buza de jos. Un val de greaţă îmi plesneşte în stomac când gustul metalic îmi invadează cavitatea bucală şi deschid ochii panicată.

La început, totul este învăluit în întuneric, iar amețeala începe să își spună cuvântul.

Degetele înţepenite se strâng şi simt iarba culcată de sub trupul meu. Întind mâna stângă, dar mă opresc când îmi simt oasele trosnind în încheieturi. Cade înapoi cu un " pleosc ", iar la contactul cu pământul, câţiva stropi de... ceva, mă pătează pe față.

— A... Plânsetul de durere găuri liniştea din jur.

Luciditatea se dezmorţește în interiorul meu, dar nu puteam gândi împrejurările în care ajunsesem afară.

Bulbi de lumină îmi clarifică treptat vederea, dar greața mă cuprinde şi îmi duc palma umedă la frunte, ignorând pârâitul de sub muşchi.

     Nu înțeleg...

Plămânii mă dureau îngrozitor din cauza icnetelor care se amestecau cu gemetele altei persoane. Pielea îmi era aspră și îmbibată într-un lichid închegat și vâscos, lucru care îmi transmite un fior de scârbă în josul spatelui.

— Ce dracu... Şoptesc, încercând să îmi dau seama dacă vocea sugrumată îmi aparţinea mie.

Mirosul înţepător de fecale si fier îmi lovește simţurile.

Eram udă, ameţită şi mă situam între blocurile unui cartier.

Mă întorc pe spate, trăgându-mi sacul de oase după mine și gem în dezaprobare. Îmi pipăi tricoul îmbibat în ceva negru şi mă încrunt. Simţeam presiunea ce îmi traversa corpul şi senzaţia de vomă plutind în jurul meu. Capul îmi plesnește când îl întorc spre corpul de lângă mine.

     Corpurile...

— Ce dracului... Șoptesc când o observ pe Nadia la câţiva centimetrii depărtare, împreună cu alți doi cunoscuți întinşi lângă noi.

De cât timp eram toţi patru aici? Câteva secunde, câteva minute, câteva ore? Evenimentele din ultima zi erau atât de tulburi şi neclare...

Sângele mi se închegase în firele de păr şi curgea din hainele mele şiroaie. Era peste tot, mânjit şi  stropit, împuţind locul din jur şi ridicând în aer gustul de stârv şi moarte.

Panica luă locul fricii, dar amorţeala din corp nu îmi permitea să realizez dacă sunt rănită sau nu.

Inima îmi zvâcni în piept cu putere. Înghit un ţipăt turbat. Ochii mi se umplu de lacrimi şi vederea mi se înceţoşează. O zgudui tremurător pe Nadia, iar ea deschide ochii larg, groaza radiind din interiorul ei.

— Sunt morţi, Athena... "

— !CAPITOL NEEDITAT! —