Athena, aşa cum familia şi cunoscuţii o numeau sau Scarlett, aşa cum viitorul ei o striga, pierde totul într-o singură noapte. Pentru a îşi ascunde antecedentele şi pentru a se vindeca de stresul posttraumatic îşi caută liniştea ultimului an de lice...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
" Du-te dracu, Scarlett! "
" Sentimentul de familiaritate îmi împânzește în inimă. Știam exact unde sunt, cu cine sunt și de ce mă aflam aici. Nu puteam spune exact câți dintre noi trăiam, pentru că tot ceea ce puteam să aud era doar hârâitul pe care-l produceam când încercam să respir.
Deschid ochii și scâncesc, o lumină sfredelitoare orbindu-mă de-a binelea. Ridic mâna pentru a-mi feri privirea și o studiez îndelung, întorcând-o pe toate părțile, parcă nerecunoscând-o ca fiind a mea.
Sângele îmi ungea brațele, lipindu-se de mine ca ciuma și mâncându-mi pielea albă. Strâng pumnul, iar mușchii mi se contractă dureros în jurul oaselor, atenuând promptitudinea acțiunii. Inelarului mâinii drepte îi lipsea unghia, un indiciu care-mi putea aduce condamnarea.
Îmi ling buzele, doar ca să mă întorc subit și să vomit, gustul lichidului metalic prelingându-mi-se pe limbă.
—Băga-mi-aș... Gem, odată ce-mi ating stomacul, devenind iritată de felul în care bluza mă sugruma.
Aerul mi se frecă zgomotos de trahee, făcându-mi plămânii să se umple greu. Deschid gura, dezgustată de duhoarea ce plutea în jur și care-mi invada nările. Pieptul mi se ridică lent, ca și cum o entitate mă țintuia de pământ, trăgându-mă sub. Îmi strâng brațele atunci când răcoarea îmi zvântă hainele.
Eram între blocuri, între aceleași blocuri din mai, pe care le cunoșteam ca în palmă. Toate ferestrele erau întunecate, semn că scena înfricoșătoare nu intrase în atenția cuiva. Cu toate astea, impresia că sunt privită persista, simțindu-mă cumva obiectul principal.
Mă ridic treptat, sprijinindu-mă de stâlpul ce arunca o lumină puternică în jur și scrutez noaptea ce ne înconjura. Cerul era lipsit de stele, iar luna abia că se întrevedea de nori. Anxietatea pune stăpânire pe firea mea când un zgomot nefiresc îmi ajunge slab la urechi.
Eram înapoi în momentul crimei. Cele trei corpuri zăceau ghemuite în diferite poziții, cu ochii deschiși și uscați. Singura diferență: Nadia era printre cei morți. Avea gura larg deschisă, iar degetele îi stăteau contractate, luând forma unor gheare. Îmbrăcămintea îi era înmuiată în sânge și pământ, iar câteva gongi se întrezăreau pe deasupra gâtului, urcându-i spre buze. Mă focusez asupra expresiei ei îngrozite, iar într-o clipă de neatenție, am impresia că îi aud strigătul.
—Nenorocitule! Țip, cuprinsă de o isterie nemaivăzută, și ridic brațul alături de degetul mijlociu. Mi-ai distrus viața!
Mă uit în jur, cu pulsul accelerându-mi pe sub piele și fac câțiva pași înapoi. Mă lovesc de ceva moale, iar un alt val de greață îmi face corpul să se tensioneze.
