Athena, aşa cum familia şi cunoscuţii o numeau sau Scarlett, aşa cum viitorul ei o striga, pierde totul într-o singură noapte. Pentru a îşi ascunde antecedentele şi pentru a se vindeca de stresul posttraumatic îşi caută liniştea ultimului an de lice...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
" Fionn Fairfax și momentul de la care a pornit totul. "
" Femeia care n-a învățat prin educație ce este binele, Dumnezeu îi deschide două căi care o pot readuce pe drumul drept: suferința și iubirea. Sunt două căi grele; cele care le urmeaza își însângerează picioarele, își sfâșie pielea mâinilor, dar, în același timp, pierd prin mărăcinișuri podoabele viciului și ajung la capăt cu acea goliciune care nu te face să roșești în fața Domnului."
Vocea celei care îmi era colegă și în clasa de biologie, recită fără intonație un fragment. Fâșâitul general se domoli preț de câteva secunde, lăsând liniștea să pună în valoare câteva fraze din romanul pe care îl aveam de răsfoit săptămâna asta.
Aparent, obișnuită pe programul imoral din timpul verii, obosisem repede. Ochii mi se închideau, oferindu-mi senzația că ascultam un post de radio. Îmi îndrept coloana strâmbă, și îmi proptesc falca în pumn, privind catedra ursuză și profesoara la fel îmbufnată, din spatele ei.
Fionn mă însoțise și în ora de literatură universală, pe care o aveam doar o dată pe săptămână. În mod ironic, pe lângă el, se aflau și Hades, ascuns undeva în fundul încăperii; Nadia, care se potolise și care emana energie prin gesturile ei rapide, dar și Prudence, bătută în cuie în banca din fața mea. Tensiunea dintre noi dispăruse, și alesesem că cel mai inteligent lucru pe care îl puteam face era să ne ignorăm, deși, nu știu cum puteai trece cu vederea un blond ca puful de pui, ce se zgâlțâia în formă de turn, prin fața ochilor mei.
Profesoara de literatură universală preferase să deschidă anul școlar cu o notă tragică din " Dama cu camelii ", punctând faptul că semestrul acesta urma să studiem trei romane. Astfel că, pe lângă faptul că aveam din ce să primim note, aveam și de unde să ne inspirăm pentru lucrarea de final de semestru din decembrie. După calculele mele, împărțise, deci, cărțile pe următoarele trei luni: în septembrie aveam " Dama cu camelii " de Alexandre-Dumas fiul, în octombrie urma " Metamorfoza " de Kafka și într-un sfârșit, " Povestea târfelor mele triste " de Gabriel Garcia Marquez.
Previzibil, la auzul numelui ultimului roman, reacțiile au fost împărțite: de la dezaprobări feministe, până la chicoteli grosolane. Eu, personal, nu auzisem vreodată de " Metamorfoza ", iar " Povestea tărfelor mele triste ", îmi trezea un sinonim pentru o altă operă în genul ăsta, " Lolita ".
— Îți vine să crezi ce tâmpenie? Îmi șopti Fairfax la ureche, aplecându-se vizibil peste banca din spatele meu. Am citit cartea aia și mi-a lăsat un gust de pedofilie amară! Continuă iritat, aranjându-mi gulerul de la jachetă.
Mă întorc în lateral, privindu-l pe furiș și dau din umeri, fără un răspuns anume la întrebarea lui mai mult retorică. Arunc o ocheadă și către Hades, ce stătea sarcastic de pacifist în banca lui, citind din " Dama cu camelii ". Își răsfiră palma elegantă și dădu o pagină, apoi, ca la un semnal, ridică ochii.
