Athena, aşa cum familia şi cunoscuţii o numeau sau Scarlett, aşa cum viitorul ei o striga, pierde totul într-o singură noapte. Pentru a îşi ascunde antecedentele şi pentru a se vindeca de stresul posttraumatic îşi caută liniştea ultimului an de lice...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
" Premoniții. "
- Mama a zis să trecem până la market... Pleoscăi David din buze, oprind la semafor și semnalizând dreapta.
Pietonii năvălesc la comandă peste zebră, atunci când omușorul verde de pe ecran le permite trecerea. Întocmai ca o turmă vioaie de oi, se împing grăbiți unul pe celălalt, spre capătul opus al trotuarului.
Miller începe să bată ritmatic volanul cu degetele lungi, fredonând melodia ce răsuna din radio. Îmi mișc ușor capul, într-un dans mai mult static, și îmi întorc privirea către bulevardul lat pe care urma să cotim. Forfotea întocmai ca spuma laptelui când dă în foc. O vedere puțin diferită față de drumurile aranjate ale orașului din care veneam. Străzile erau ceva mai late, nu atât de curate, adevărat, dar cumva mai vii. Câteva persoane erau țintuite în mijlocul trotuarului de conversații aprinse, în care gesticulau și-și schițau emoțiile prin mimică. Cei care aveau nenorocul să le apară în cale, îi ocoleau iritați, mormăind în barbă. Pe lângă tarabele cu flori ori mâncare, foiala devenea aprigă și dezordonată, oamenii lovindu-și umerii și gențile, neatenți la cei din jur.
- De ce? Vocea Nadiei ajunse greu până la locurile din față, venind ușor distorsionată de la somn.
Cineva din spate claxonă, făcându-mi capul să zvâcnească în direcția semaforului și să observ ultimele cinci secunde de roșu. Un trecător o zbughi pe trecere, ridicând palma într-un semn ce voia să transmită niște scuze.
- Așa, tată, ca la noi acasă... Molfăi, în timp ce îi răspund bărbatului prin a-mi ridica și eu mâinile.
- Stai, mă, boule! Fumegă David, uitându-se în oglinda retrovizoare. Unde mă-ta vrei să mă duc? Ridică repetat din umeri, apoi porni enervat de atitudinea nerăbdătoare a celui din spate.
Mă întorc către rusoaica ce se afundase de tot pe bancheta din spate, încrucișându-și degetele peste stomac și privind adormită printre gene. Renunțase în a-și înlătura geaca, maroniul materialului făcând-o să arate ca o pată de vomă peste tapițeria gri a banchetelor. Geamurile fumurii o privau de frumusețea proaspătă a câtorva raze de soare, iar felul în care stătea în umbră, bosumflată, îmi aducea aminte de momentul în care ajunsesem amândouă la psiholog.
" - Și ce-i explicăm? Șopti Nadia, făcându-mă să-mi rup de tot pielița de lângă locul unde ar trebui să existe unghia mea.
Nu mă privi, ci se rezumă în a fixa ușa albă a cabinetului, așteptând parcă să se deschidă și să o înghită cu totul. Astăzi, nu mai purta fustă scurtă ori decolteu. Își ținea mâinile chitite în poală, așezată armonios, picior peste picior și cu spatele răzemat de scaunul roșu din plastic. Cămașa rozalie îi cădea larg peste sâni, iar blugii albaștrii erau evazați la bază.
