Athena, aşa cum familia şi cunoscuţii o numeau sau Scarlett, aşa cum viitorul ei o striga, pierde totul într-o singură noapte. Pentru a îşi ascunde antecedentele şi pentru a se vindeca de stresul posttraumatic îşi caută liniştea ultimului an de lice...
Oups ! Cette image n'est pas conforme à nos directives de contenu. Afin de continuer la publication, veuillez la retirer ou télécharger une autre image.
" Mincinos, mincinos cu pantalonii pe dos! "
— Ești cu adevărat beată în acest moment.
Mă învârt haotic în baia ciudat de mică până ce găsesc un set de prosoape albe, împăturite într-un sertar din mobila mahon a Nadiei. Îl umezesc și îi sterg cu grijă fața Sarei.
Încăperea era poate prea chitită pentru o persoană din familia Zuszek. Podea din ciment, cu un imprimeu simplu și negru, o chiuvetă navei din marmură asortată cu pardoseala, cabină de duș și mobilier din lemn pe tot peretele, alături de o oglindă mare deasupra.
Mă uimea până și pe mine modestia celui care a conceput-o.
Dau să deschid un dulăpior de sub robinet, sperând că voi găsi un elastic sau o clemă pentru a îi prinde părul roșcat, dar sunt oprită aproape instantaneu de un alt val de vomă ce iese zgomotos din ea.
Strâmb din nas dezgustată și umplu repede un pahar cu apă. Îi prind tâmplele între palme si mă poziționez cu picioarele în spatele ei pe post de sprijin.
— Ai mâncat prăjiturile alea cu lapte? Mă încrunt dubitativ, lăsându-mi capul într-o parte pentru a o privi. N-aveai intoleranță la lactoză?
— Le-am mâncat de ciudă! Protestează și își șterge nasul cu mâneca, în timp ce cioflăie scârbită gustul amar. Mai adu niște apă că simt că mi se usucă pe gât...
Îi întind paharul și îi șterg fruntea cu prosopul alb. Avea fața cojită de la soare și fără culoare, iar părul abia îi mai stătea într-o poziție corectă.
— Câte ai mâncat?
— Nu am destule degete ca să-ți arăt. Mă ironizează și dă din umeri într-o mișcare inocentă, apoi îmbrățișează mai strâns WC-ul.
— Că tot vorbeam de degete. Câte țin ridicate? Mă așez pe vine lângă ea și îi arăt trei, apoi două și continui să le schimb.
— Dacă doar te-ai opri din a le mișca... Se frământă și își flutură mâinile prin aer. Aș putea să zic că ai niște cârnăciori foarte blurați, nepoate!
— La fel de blurat era și barmanul? Oftez, ignorând ironia adusă falangelor mele.
— Nu știu despre cine sau despre ce vorbești.
— Mă refer la ăla pe care l-ai confundat cu nu știu ce personaj negativ fără nas și ai început să arunci cu iarbă după el. Ridic dintr-un umăr, frecând materialul pufos între palme. Ce era în capul tău?
Cade brusc pe gânduri rotind apa din pahar.
— A, da! Tresare, luminându-se deodată. Nepoate, mă și întrebam pe unde s-a scurs toată iarba mea.
