După o lună deja în acest oraș am început să simt lipsa vechiului meu oraș.
De străziile pe care le străbăteam noaptea în căutarea lui.
De acea mică cafenea din colțul străzii ,de unde îmi cumpăram zilnic cafea.
De parcul central unde... ei bine ,am avut prima întâlnire cu Jisung.
Sunt trezită din gândurile mele doar atunci când se aude soneria telefonului meu
~"Hee ,azi ai ceva important de făcut?"
~"Nimic ,de ce?"
~"În 10 minute sunt în fața casei tale"
Închid apelul și arunc telefonul prin pat. Involuntar un zâmbet îmi apare pe fața ,poate chiar mi-am regăsit fericirea.
Îmi caut prin bagaje micuțul meu jurnal ,însă spre surprinderea mea găsesc și acea poză cu mine și Jisung. O lacrimă mi se scurge pe obraz.
-Hee, oricine ar fi băiatul ăla ,să ști că vă stătea bine...
-Mulțumim ,însă ,din păcate nu mai este printre noi....
Pe fața lui Yoongi apare tristețea cand mi-a auzit cuvintele
-Hee, îmi pare rău...
-Nu-i nimic... Oricum o să îl am în suflet mereu ,e singurul care m-a scos din infernul în care trăiam.
-Parcă i-ai mai zis cuiva așa și înainte...
Nici nu am mai stat să îl ascult ,doar ies rapid pe ușă ,cobor scările și ies din casă.
Când deschid ușa îl văd pe Tae foarte bucuros, cu un zâmbet imens pe față
-Hee!
-Bună Tae!
Îi sar în brațe ,el fiind puțin surprins.
Când ne despărțim din îmbrățișare îl iau de mână și îl trag după mine.
-Hee, dar unde mergem ?
-Nu știu! Dar cu siguranță o să ajungem undeva! îi zic zâmbindu-i.
Am străbătut străziile ținându-ne de mână. Îmi simțeam inima cum bate extrem de rapid ,și chiar nu înțeleg de ce.
Oricum m-am oprit când am vazut că am ajuns în fața unui parc de distracții. Miile de gânduri și amintiri îmi provoacă o stare de visare care ,mă fac să îmi apropii buzele de cele a le lui Tae.
Pentru acele câteva secunde de inconștiență buzele noastre erau la o foarte mica distanță una de cealaltă. Ne priveam în ochi ,iar toate acele griji ale trecutului au dispărut.
-Hee.... spune el pe un ton slab dar care îmi face corpul să tremure
-Da...
-Nu te-ai schimbat deloc.... zice trecându-și ușor limba peste buza de jos.
Mă uit la buzele lui ,și parcă nu mă pot mișca, aș vrea să îl sărut, dar nu pot.
Cât timp am stat pe gânduri ,el și-a pierdut răbdarea și își lipește buzele de ale mele. Își strecoară ușor limba printre buzele mele ,atacând-o brutal pe a mea.
Mă prinde ușor de talie și mă trage si mai aproape de el.
Încheiem sărutul doar atunci când rămânem fără aer. Tot corpul meu este străbătut din cap până în picioare de un sentiment de bine.
Sentiment pe care numai Jisung mi-l putea oferii....
