Eu și cu Tae încercam să îl sprijinim pe Jungkook ,și să îi readucem fericirea, însă plângea fără încetare.
După aproximativ jumătate de oră s-a oprit din plâns ,însă pe fața lui se putea recunoaște furia.
-Tu! ,spune el ridicându-se, și poziționându-se în fața lui Jisung ,pregătit parcă de război.
Nu acum să îl întreb ceva că Jungkook îi dă un pumn lui Jisung.
-Mi-ai omorât copilul și mi-ai băgat iubita în spital! Nu am să te cruț! ,strigă Jungkook lovindu-l din nou pe Jisung.
Eu și cu Tae încercam să îl ținem pe Jungkook departe de Jisung ,astfel încât să nu îl poată lovi ,însă am cam eșuat.
Jungkook îl lovea în continuare pe Jisung ,iar noi încercam să tragem de el să se oprească.
-Terminați! ,se aude o voce.
Ne uităm spre persoana care tocmai țipase la noi ,era Yoona.
-Yoona! ,țipă Jungkook.
-Nu, mumia mea! ,spune ea sarcastică ,dându-și ochii peste cap.
-Ce faci? Ești bine? ,o întreabă Jungkook strângând-o ușor pe față în brațele sale.
-Sunt bine ,dar tu ce ai cu Jisung? ,îl întreabă Yoona confuză
-Ști...copilul nostru....a murit... ,spune Jungkook ,eliberând-o pe Yoona din brațele lui.
-Off, iepuraș mic ,știu că îți dorești mult de tot un copil ,și acum că am pierdut sarcina ești trist ,însă dacă nu era Jisung acum nici eu nu mai eram printre voi ,spune Yoona mângâindu-i obrazul.
Jungkook se întoarce cu fața spre cel pe care acum câteva momente vroia să îl omoare.
-Jisung... ,spune Jungkook lăsându-și capul în pământ de rușine
-E în regulă ,nu te subestimez, și eu aș fi făcut la fel ,spune Jisung începând să râdă.
Într-un fel ,apele s-au calmat ,dar ,se pare că relația lui Jungkook și a Yoonei s-a răcit îngrozitor de mult.
La două zile după ce a fost Yoona externată din spital ,adică două zile în care nu a mai fost vizitată, sau cel puțin apelată de Jungkook ,am decis să mergem amândouă la o cafenea ,din nou ca două prietene.
Intrăm la o cafenea ce avea priveliște la un lac superb cu mulți nuferi și lebede.
Nu intrăm bine că Yoona are un șoc imens. Jungkook stătea la o masă alături de o altă fată și strângând-o de mână.
Yoona a început să plângă și a plecat ,însă eu m-am înfuriat extrem de tare și m-am dus la masa celor doi ,unde am luat-o pe aia de păr.
-Ce faci?! ,mă întrebă Jungkook nervos
-Îmi revanșez prietena! Chiar nu îți pasă că te-a văzut cu proasta asta! ,zic trăgând-o și mai tare de păr.
-Unde îi Yoona?! ,întrebă el curios
-A plecat boule când te-a văzut cu panarama asta! ,îi răspund eu.
-Tu ești o panaramă, nu eu! ,spune fata.
Nervoasă foc o dau cu capul de masă de trei ori una după alta ,iar mai apoi plec de lângă cei doi ,mergând să o caut pe Yoona.
După ce am ieșit pe ușă simt cum cineva m-a prins de încheietură.
-Stai! ,spune Jungkook
-Ce îți mai trebuie? ,îl întreb eu.
-Vreau să o văd pe Yoona ,spune el
Am început să îi râd în față.
-Tu chiar crezi că o să te mai las să o vezi vreodată? Du-te la parașuta aia a ta și lasă-mi prietena în pace! ,îi zic și îmi smucesc mâna din strânsoarea lui.
-Nu vreau! O să vin cu tine!
-Fă ce vrei tu, dar nu îmi mai supăra prietena! I-ai făcut destul rău! După ce că a pierdut sarcina ,acum tu te vezi cu altele? Crezi că Yoonei îi place să fie trădată, nu? ,îi spun eu sarcastică
-Hee, îți pot explica! ,îmi răspunde Jungkook
-Nu am nevoie de explicațiile tale! Mi-am pierdut încrederea în tine! ,îi spun întorcându-i spatele.
