Ne ținem de mână și intrăm în parcul de distracții.
Îmi amintesc iar de Jisung... cât de mult ne distram când mergeam în parcul de distracții.
Rămân pe loc ,uitându-mă în gol ,iar o lacrimă se scurge pe obrazul meu.
-Hee ,s-a întâmplat ceva? zice Taehyung speriat
-Mi-am amintit de el... zic și cad in genunchi.
-El? intreaba Tae, așezânduse lângă mine.
-Da, el... zic și îmi scot telefonul din buzunar ,arătându-i o poză cu noi doi.
-Dar de ce v-ați despărțit?...
-Pentru că el a ales să părăsească lumea asta!
Sute de lacrimi îmi cad pe obraji. Trebuie să accept acest fapt ;Jisung îi mort și nu se v-a mai întoarce la oricât de mult aș plânge...
Îl întorc privirea spre Tae, care avea fața în pământ. Îi prin fața între palmele mele mici și îl oblig să se uite la mine în ochi.
-Tae, te rog ,promite-mi că nu o să mă lași vreodata așa cum a făcut-o el!
-Hee...
-Tae ,doar promite-mi....
-Îți promit...
Îl strâng tare în brațe ,chiar nu vreau sa îl pierd și pe el! Sper ,că oriunde ar fi Jisung ,sper că ești fericit ,de astăzi o să rămâi doar în trecutul meu ca și îngerul meu păzitor.
După două zile de la acel incident Tae nu a mai dat nici un semn de viață.
Îngrijorarea se putea observa pe chipul meu.
Cobor scările ,și vreau să ies din casă când cineva mă prinde de încheietura mâinii.
-Hee, unde pleci așa?
-Yoongi, nu stiu nimic de Tae de două zile! Nu crezi că îmi fac griji ?
-Nu ți-a zis? Ai lui l-au târât într-o vacanță la munte.
-Haide la munte atunci!
Îl trag pe Yoongi de mână până la mașina lui când suntem opriți de o voce.
-Unde mergeți copii? zice mătușa
-Mamă, mergem să vedem ce face noul iubit al lui Hee
-Bine, bine ,dar să nu stați foarte mult!
Ne urcăm în mașină, mă asigur că mătușa nu ne vede și îi trag lui Yoongi o palmă ,nu foarte tare ,peste obraz.
-Hei! De ce ai făcut asta?! sare Yoongi ca fript
-Dar tu de ce i-ai zis mătușii că Tae îi iubitul meu?!
-Ce? Nu-i adevărat că sunteți împreună? Adică atunci în parc ,voi doi parcă vă atrăgeați unul pe celălalt... Știi că nu le am prea bine cu explicatul!
Mă uit în jos și obrajii îmi devin roșii.
-Hee ,se vede că încă îl mai iubești!
-Dar când l-am mai iubit ?
-În urmă cu foarte mulți ani. Când i-ai zis că îi îngerul tău. Dar și când părinții te-au luat cu forța de aici ,când ți-ai luat rămas bun de la el i-ai mărturisit că îl iubești ,iar mai apoi ai plecat..
-Dar...
-Vrei să ajungem anul ăsta la iubitul tău sau nu??
-Da!
Îndată ,Yoongi porneste mașina și plecăm.
După două ore am ajuns la acea stațiune unde erau cazați Tae dar și restul familiei lui.
Îl sun pe Tae, și spre mirarea mea ,chiar îmi răspunde.
"Alo ,Tae, în ce cabană de aici stai?"
"Doar nu ai venit până aici!"
"Ei bine... Să ști că așa am facut! Mi-am facut griji pentru tine ,fraierul!"
"Unde ești? Vin acum la tine!"
"Sunt lângă Yoongi, chiar la intrare în stațiune!"
"Nu plecați de acolo! Vin în câteva minute!"
Închid apelul ,Yoongi râzânduse de mine.
-Ce îi așa amuzant? îl întreb eu ,puțin iritată
-Sunteți amândoi ca niște copii mici!
Discuția este însă întreruptă când îl vădem pe Tae. Încep să alerg înspre el prin zăpada aia destul de înaltă.
Însă norocul nu a fost cu mine că am alunecat pe zăpadă ,căzând pe spate. Yoongi stătea și râdea, eu zici că făceam îngeri în zăpadă, iar Tae, stătea și se uita la mine zâmbindu-mi
-Ei bine ,mă ajută cineva?
-Da,desigur! zice Tae
Se apropie mai mult de mine și alunecă și el ,căzând peste mine.
-Zăpada îți scoate culoarea ochiilor în evidență, știai? zice Tae chicotind
-Dar tu știi să răspunzi când cineva îți dă mesaje ca un nebun?!
-Hei ,îmi pare rău! Ști că te iubesc, nu? zice zâmbindu-mi larg
-Poate... îi răspund, obrajii mei făcându-se roșii ca focul.
-Hai în cabană! O să te ia răceala! MaI ales îmbrăcată așa
-Nu vreau!
-A da? Nu vrei?
Atunci se ridică de pe mine, iar în loc să mă ajute să mă ridic ,mă ia pe sus ,așezându-mă pe umărul lui.
-Yoongi, poți pleca ,îți aduc mâine verișoara înapoi.
-Bine! strigă Yoongi
Și idiotul de Yoongi chiar pleacă!
-Tae, lasă-mă jos!
-Nu! zice și îmi dă o palmă peste fund
-Imbecilule! Asta a durut! Lasă-mă jos!
-Te doare? Atunci dă să pup ,zice tachinându-ma.
Imediat după asta mă dă jos de la el de pe umăr, simțind iar zăpada.
Îmi deschide ușa camerei lui unde era cald si bine.
Mă uit în jur și observ și un mic și drăguț cățeluș care dormea liniștit.
-Ei bine ,Tae, de ce nu mi-ai răspuns de două zile la mesaje și apeluri ??
-Pentru că aici nu am semnal! Uite! zice și îmi întinde telefonul lui.
-Dar acum când te-am sunat?
-Era de pe telefonul meu... zice o voce de fata.
Stătea în pragul ușii. Era superbă ,cine a scris Albă ca Zăpada cu siguranță a facut referire la fata asta!
-Tu cine ești? o întreb mirată ,Tae stând mut doar ascultându-ne
-Hee, nu îți mai amintești de mine? Sunt Yoona ,sora lui Tae, cea mai bună prietenă a ta?...
Încă câteva mii de amintiri îmi trec prin minte. Cum am putut uita și de ea?! Oricum s-a schimbat mult. În copilărie purta ochelari ,cu fața plină de coșuri ,și mereu își împletea părul in două codițe ,iar acum arată ca o prințesă.
-Da, cum să nu îmi amintesc de tine?! Zic și îi sar în brațe.
-Mi-a fost foarte dor de tine Hee!
-Și mie de tine, Yoona!
-Hee, zice Tae pe un ton sever ,las-o pe Yoona acum!
-Cineva îi gelos! zice Yoona râzând de el. Hee, cu ce iubit te-ai mai procopsit! Oricum ,noapte bună, mai vorbim mâine!
Aceasta iese din cameră ,eu rămânând puțin tristă.
-Hee, s-a întâmplat ceva? zice Tae îngrijorat
-Păi, dacă stau să mă gândesc la ce a zis Yoona... Să ști că îi adevărat. M-am procopsit cu un iubit așa gelos ca tine, zic și îmi schițez un zâmbet imens....
