Mă îndepărtez de Jungkook ,în speranța că o să se dea bătut.
Alerg pe lângă lac ,încercând să o zăresc pe Yoona ,mai ales că știu că atunci când îi tristă sau supărată o să o găsești sub un copac pe malul unui râu sau lac.
Iar intuiția mea știe bine, o zăresc pe Yoona sub crengile pline de flori roz a unui cireș. Săraca plângea ,stând sprijinită de copac.
Mă îndrept spre ea și răsuflu ușurată să o văd teafără.
-Yoona... ,vocea aceea pe care deja o cunosc de atâta timp îi aparține persoanei pe care sincer ,acum vreau să o omor pentru ce i-a făcut Yoonei.
-Ce mai vrei acum? ,îl întreb eu sec ,dar cât să înțeleagă că nu e bine primit.
Jungkook încearcă să mă arunce pe jos ,norocul meu că știu să mă țin bine pe picioare.
Încercă să o atingă pe Yoona ,însă îi oprește mâna.
-Ce cauți aici? ,îl întreabă Yoona.
-Yoona.. îmi pare rău ,zice Jungkook.
-Și mie îmi pare rău că te iubesc ca o proastă! ,îi zice Yoona dându-i o palmă.
Jungkook se uită la ea și nu știe ce să zică ,însă Yoona știa exact ce să facă.
I-a mai dat o palmă lui Jungkook ,acesta rămânând uimit.
-Ce?! Crezi că o să am frică de tine? ,zice Yoona începând să îi râdă în față.
-Pot să îți explic! ,zice Jungkook
-Crezi că mai am nevoie de explicațiile tale?! Am pierdut sarcina și tu ai plecat să îți vezi de viață fără mine de parcă nici nu mai exist! ,zice Yoona nervoasă.
-Te rog..
-Degeaba mă rogi! Când am avut nevoie de tine cel mai mult ,tu ai plecat la panaramele tale ,acum lasă-mă să trăiesc fericită! ,îi zice Yoona întorcându-se cu spatele la el.
Printr-o mișcare rapidă Jungkook o strânge în brațe pe Yoona și nu îi mai dă voie să plece.
-Lasă-mă! ,strigă Yoona la el
-Nu înainte să mă asculți ,iar mai apoi puteți pleca și tu și Hee! ,spune Jungkook.
Yoona îi dă din cap aprobator ,chiar dacă sunt sigură că în mintea ei deja se creau filme referitoare la moartea celui ce nu o lăsa să plece.
-Acea fată din cafenea era verișoara mea ,Hana ,îi spune Jungkook
-Mai nou curvele se numesc verișoare ,perfect! ,spune Yoona indignată.
-Și motivul pentru care nu te-am sunat a fost pentru că mi-am schimbat telefonul...
-Sigur, nici nu mai știai la ce spital sunt! Așa-i? ,spune Yoona ,deja simțindu-se din vocea ei că dacă mai stă mult în preajma lui o să fie vinovată de crimă.
-Am fost plecat cu afacerile, cum tatăl meu a fost bolnav nu a putut merge la acele întâlniri și a trebuit să îi țin locul ,adaugă Jungkook.
-Desigur, acum întâlnirile cu panarame se numesc întâlniri de afaceri ,nu? Grozav Jeon Jungkook ,ești un actor minunat! ,spune Yoona dezgustată.
Jungkook nu mai spune nimic ,doar o sărută. Pentru câteva clipe Yoona a încercat să se tragă înapoi, însă nu avea cum ,băiatul efectiv nu îi dădea drumul ,astfel acceptând sărutul.
Când cei doi rup sărutul Jungkook îi zâmbește Yoonei ,care era foc și pară.
-Nu îmi pasă dacă nu mă crezi sau nu ,eu ți-am zis adevărul ,și numai adevărul ,îi spune Jungkook zâmbind.
Parcă răutatea Yoonei a pierit la vederea zâmbetului lui. A dat să plece din nou de lângă el ,însă iar a printr-o tare în brațe ,nelăsând-o să plece.
-Ști, sunt iubitul tău totuși... Eu te-am supărat ,eu te împac ,îi șoptește el la ureche Yoonei.
Vorbele astea au scos un mic chicot amuzat din partea Yoonei ,ceea ce dovedește că Yoona îi în stare să îl ierte chiar și după tot ce i-a făcut.
