Mi se părea adorabil faptul că el chiar mă iubește.
Faptul care îmi sporește zâmbetul este idea că el mă iubește încă din copilărie ,iar eu... nu mi-am dat seama.
Încă îmi amintesc cât de rea am putut fii cu el. Îmi băteam joc de sentimentele lui ,și nici nu îmi păsa... Mă foloseam de el pentru a uita de toată suferința din jurul meu.
Iar acum ,îi singurul care mă face fericit ,scoțând-mă din acest iad.
Mi-am dat seama cât de mult mi s-a schimbat viața de când m-am mutat aici. Am îngropat cutia unde am ascuns acum nu mult timp iubirea mea pentru Jisung dar și toate momentele negre din familia mea.
Încă din aceea seară când l-am reîntâlnit ,inima mea a început să bată iar ,aducându-mă iar la viață.
-Hee? spune Tae blând și îmbrățisându-mă
-Da ,s-a întâmplat ceva?
-Mama te-a întrebat dacă mergi cu ea și Yoona la ora 5 prin oraș.
-Da ,desigur că o să merg ,îi zic cu un zâmbet imens pe față.
-La ce te gândeai de ai fost așa distrăsă?
Mă uit puțin în jur ,să verific dacă Yoona sau doamna Kim se află prin jur.
-Ei bine....Mă găndeam la cum mi-ai schimbat viața...
-Serios? zice el uimit
-Da... De când m-am întors la mătușa mea ,la Yoongi ,și te-am regăsit viața mea a devenit o pasăre Phoenix. A fost cenușă la moartea lui Jisung ,iar când te-am regăsit a renăscut.
Lui Tae îi pică o mică lacrimă pe obraz. Îi sparg ușor lacrimă de pe obraz și îi sărut ușor obrazul.
-Lacrimile sunt făcute pentru tristețe, iar tu nu ar trebui să ști ce sunt acestea.... Îi zic eu zâmbindu-i
Acesta își ascunde fața în pieptul meu ,așezându-se comod și începând să plângă.
-Hee, ești așa de dulce chiar dacă ai trecut prin atâtea ,iar eu nu am fost acolo să te protejez!
-Tae, de ce te gândești la trecut cât timp eu sunt fericită acum cu tine?
După ce acesta s-a liniștit din plâns te-ai pregătit să ieși în oraș de Yoona și mama ei.
Îl las pe Tae stând în pat alături de Jungkook uitându-se nu știu ce jocuri.
Mă îndrept spre ieșirea hotelului unde le văd pe Yoona și doamna Kim glumind.
Mama lor este cea mai de treabă femeie pe care am cunoscut-o vreodată.
Aș fi vrut să am o mama așa că ea. Doamna Kim mereu a fost alături de cei doi copii ai ei ,s-a jucat cu ei ,și le-a oferit o bună creștere. Însă mama mea....
Ea mă bătea, înjura și chiar ardea cu scrum de țigară de la care încă mai am cicatrici... Tot orașul știe cine îi mama mea... O femeie de moravuri ușoare și o drogată...
Ea mi-a distrus viața! La școală mereu am fost batjocorită de către toată lumea din vina familiei mele....
În fine ,îmi revin din gândurile mele și îmi etalez un zâmbet imens și mă îndrept spre ele.
