Mă trezesc pe patul de spital ,fiind înconjurată de prietenii și logodnicul meu. -De ce sunt aici? ,întreb uitându-mă pierdută la ei. -Ceea ce contează este că acum ești bine ,spune Yoona zâmbind slab.
Ceva ,în adâncul meu îmi zicea că ceva e greșit ,că ceva rău s-a întâmplat, pe lângă simplu fapt că nu îmi amintesc nimic. Tae se uită trist la mine iar apoi pleacă din salon trântind ușa în urma lui. Yoona își lasă privirea în jos, o lacrimă curgându-i pe obraz. -Ori îi spuneți voi ,ori o să îi zic eu adevărul ,spune Jisung uitându-se puțin urât spre Yoona și Jungkook. Mă uit la cei trei confuză. -Hee-Young... ,spune Yoona abținându-se să nu plângă, a-ai pierdut sarcina..
Rămân în stare de șoc ,o lacrimă scurgându-se pe obrazul meu. Îngerașul meu a murit. Acel pitic pe care eu și Tae îl așteptam să vină pe lume a murit... s-a dus departe ,pe tărâmul îngerilor ,departe de noi... Dumnezeu mi-a luat copilul... mi-a luat tot...
Mă ridic din pat și fug pe hol după Tae. -Tae! ,țip și alerg cu lacrimi în ochi după el. Fug prin tot spitalul după el ,dar nu e nicăieri... Cad în genunchi începând să plâng. -De ce eu?! ,țip plângând.
~Două luni mai târziu~
~~Au trecut două luni de când nu știu nimic de el... Au trecut două luni de când Dumnezeu mi-a luat toată fericirea și mi-a adus din nou tristețea. Nimeni nu știe nimic de al meu Kim Taehyung, iubitul și logodnicul meu.. Dragă jurnalule, a început numărătoarea inversă ,iar acestea sunt printre ultimele mele cuvinte pe care le scriu. O să îl mai aștept două zile.. Semnat Hee-Young~~
Am început să număr orele până la moartea mea ,iar ceasul bate tic-tac în amintirea noastră. Întoarce-te Kim Taehyung ,întoarce-te...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
