Deschid ușa mașinii lui Yoongi ,și mă așez pe scaunul pasagerului.
-Și, soro, tu și cu Tae...? ,mă întrebă Yoongi ,încercând să scoată mașina din locul de parcare.
-Ei bine, nu îi zici mătușii, așa-i? ,îi răspund
-Nu, desigur că nu! Chiar așa mă crezi? ,zice Yoongi gesticulând nervos cu o mână, cealaltă fiind pe volan
-Doar te-am întrebat! Oricum ,eu și cu Tae suntem împreună... ,îi zic eu lui Yoongi ,rușinându-mă puțin.
-Însfârșit! ,spune Yoongi ușurat. Iar Yoona cu Jungkook ,și ei sunt împreună ,nu?
-Da ,dar de unde ști? ,îl întreb eu neținând minte să îi fi zic ceva despre ei doi.
-Ei doi sunt într-o relație încă din copilărie ,însă nu au confirmat asta vreodată. Cel puțin se vede că se iubesc încă de mici. Mai ți minte când Tae i-a rupt păpușa preferată a Yoonei?
-Da...
-Nu știu dacă îți amintești ce sa întâmplat mai apoi.
~~În trecut~~
Yoona sa așezat la baza unui copac și a început să plângă ,și stătea cu trupul păpușii în mâna dreaptă și cu capul acesteia în mâna stângă.
-De ce plângi? ,o întreabă Yoongi pe Yoona ,și atigând-o ușor pe umăr.
-Idiotul de Tae mi-a rupt păpușa! ,zice ea printre lacrimi.
Atunci apare și Jungkook plângând.
-De ce plângi și tu? ,îl întrebă Yoongi.
-Pentru că prințesa mea plânge că fratele ei i-a rupt păpușa! ,îi răspunde acesta.
~~În prezent~~
Cât timp Yoongi îmi povestea ,nu a fost foarte atent la drum ,iar dintr-o dată o persoană a sărit în fața mașinii.
-Yoongi, atenție! ,am țipat eu la el
Acesta a oprit la timp mașina cât pentru a nu provoca un accident îngrozitor ,însă a lovit acea persoană.
Ne-am coborât rapid din mașină să vedem dacă acea persoană se simte bine ,însă nu îi puteam vedea chipul de gluga pe care o purta.
-Hei, ești bine? ,îi întreb eu pe străin.
-Hee ,tu ești?... ,întreabă străinul cu respirația sacadată
-Cine ești și de unde ști cum mă cheamă? ,îl întreb cu calmitate.
Străinul își întoarce fața spre mine și își dă gluga și rămân șocată.
Cel pe care îl credeam mort de atâta timp stă chiar acum în fața mea ,în carne și oase!
-Jisung? ,îl întreb înfiorată
-Da, steaua mea? ,îmi răspunde el.
O lacrimă mi se scurge pe obraz. Chiar el îi ,Jisung ,cel pe care l-am crezut mort! Cel pentru care am speriat un oraș întreg deoarece îl alergam nopțile în căutarea lui.
-Ești bine? ,îl întreb așezându-mă lângă el.
-Înafară de câteva răni de la accident ,doar sunt încremenit ,îmi răspunde el uitându-se în ochii mei.
-Dar de ce?
-Pentru că știam că ești moartă... ,părinții mei m-au trimis în Seoul și mi-au zis că ai murit în ziua accidentului.
Am încremenit, fiecare a fost mințit de către propria familie.
-Mă bucur să te revăd! ,îi zic și îl strâng în brațe.
-Și eu mă bucur ,îmi răspunde el ,simțindu-i lacrimile căzând pe bluza mea.
Mi-am amintit toate momentele frumoase petrecute cu el ,cele de vară târzii, când fugeam prin oraș ținându-ne de mână și lăsând în spate absolut tot ce este rău.
Mă despart din îmbrățișare și îl ajut să se ridice ,și îl așez pe bancheta din spate a mașinii.
Îl observ pe Yoongi confuz și șocat în același timp.
-Hai să îl ducem acasă! Ce mai aștepți? ,strig la el
-El îi băiatul din poză? ,mă întrebă el șocat
-O să îți explic totul!
