Îmi așez capul pe pieptul lui ,iar el începe a se juca cu părul meu.
-Hee, ai rămas ca o floare ,mică ,delicată și inocentă. Chiar dacă atâtea necazuri ți-au frânt inima...
-Tae, încetează, tot ce a fost a trecut ,acum noi suntem în prezent ,înțelegi?
-Îmi pare rău...
Mă uit în ochii lui ,văzând cât de mult l-am întristat. Încerc să îl sărut însă, totul este întrerupt de mobilul meu.
Mă ridic leneșă din pat ,îmi ridic telefonul de pe masă și rămân șocată.
Pe ecran apărea numele lui Jisung...
Scap telefonul din mână ,iar eu cad în genunchi ,sute de lacrimi scurgându-se pe obrajii mei.
Tae vine lângă mine și mă strânge în brațe.
-Hee, ce s-a întâmplat?
-Mă sună....
Tae se uită spre ecranul telefonului și încremenește ,însă îi răspunde apelului.
"Hee, unde ești? Mi-am găsit mobilul ,dar pe tine nu! Vorbesc serios când îți zic că îmi e dor de tine!"
"Dar tu cine ești?! Și de ce ai telefonul lui Jisung?!" țip la persoana cu care tocmai vorbeam
"Sunt eu ,Jisung! Deja ai uitat de mine?"
"Jisung al meu este mort!"
"Nu sunt mort!"
Refuz să îl mai ascult și închid apelul. Cum poate cineva să își bată joc de moartea lui?!
-Hee...
-Tae ,toate astea.... zic și îl îmbrățișez.
Mă ridică de pe podea și mă așează în pat și mă acoperă bine. Când îl văd că își caută o pătură prin dulap ,toata supărarea îmi trece.
-Da ce faci acolo?! țip la el
-Îmi caut o plapumă ,o să dorm pe canapea...
-Ce?! Nu! Nici gând dormi aici lângă mine! Așa cum fac....
-Cine face așa? zice începând să râdă
-Păi, ști.... doua persoane.... care sunt....
-Continuă...
-Sunt într-o....
-Mai departe... zice râzând cu gura până la urechi
-Sunt într-o relație imbecilule! țip eu nervoasă.
Nici nu a avut nevoie de alte cuvinte că Tae se aruncă în pat lângă mine și mă strânge tare în brațe.
-Ce drăguță ești când te bâlbâi ,știai?
-Hai mă!
Tăcerea se lasă ,iar noi adormim îmbrățișați.
A doua zi dimineață ne trezim din vina Yoonei, care țipa de zor.
Ne ridicăm amândoi din pat și mergem spre camera ei. Când deschidem ușa o vedem în fața unei oglinzi imense.
-Yoona, ce ai pățit de țipi așa la ora asta? o întreb
-Ah, Hee, păi mi-au apărut niște cușuri, plus că nu mai am nimic în sticluța de parfum!
-Dar de ce te aranjezi așa? o întreb mirată
Atunci pe ușa camerei intră și Tae puțin cam somnoros.
-Yoona, iar alertă de gradul 7? zice Tae
-Da!
-Cum adică alertă de gradul 7? întreb eu puțin confuză
-Păi ,Yoonei îi place de un băiat.... zice Tae iar mai apoi își dă peste gură.
-Tae, ne poți lăsa puțin singure?
-Da!
Când acesta pleacă mă duc și o strâng tare în brațe.
-Dar ce s-a întâmplat? întreabă ea
-Prietena mea are inimă!
-Cum adică? se uită ea mirată
-Mai ști? Clasa a III-a... Sehun...
-A da! Îmi amintesc!
În trecut
Era ziua îndrăgostiților, Yoona și cu mine stăteam pe o bancă din parcul central ,ea ținând un pliculeț de culoarea roșie în mână.
-Hee, crezi că o să accepte?
-Nu știu! Dar merită să încercăm...
Ne îndreptăm amândouă spre Sehun ,băiatul pe care Yoona îl plăcea.
Aceasta îi dă scrisoarea băiatului ,dar în loc ca acesta să o citească, o aruncă pe jos călcând-o.
-Nu am nevoie în viața mea de ciudate ca tine Yoona! îi zice băiatul pe un ton amenințător!
Ea fuge cât o țin picioarele, lacrimi umezindu-i obrajii ,iar eu pe urmele ei. Când se oprește mă strânge tare în brațe.
-Hee, mă jur că nu o să mai plac pe cineva vreodata!
În prezent
-Dar cine îi acest băiat de care îți place? o întreb curioasă
-Îi cel mai bun prieten al fratelui meu. Ei bine, nu prea se uită el la mine ,dar într-o bună zi o să reușesc!
-Sunt sigură de asta!
Încep amândouă să țopăim ținându-ne de mâini ,iar între timp intra Tae în cameră.
-Chiar nu v-ați schimbat de loc față de cum ați fost în copilărie ,zice râzând
-Nici tu nu te-ai schimbat! strigăm eu și Yoona la unison.
