Mă dau și eu jos din mașină pentru a trage puțin aer curat ,pentru că sincer aveam nevoie ,mă simțeam sufocată.
Mă așez pe iarbă și mă uit în gol ,sprijinindu-mi capul în mâini.
-Hee, ești bine?
Mă întorc și îl văd pe Tae puțin îngândurat.
-Da, sunt bine ,de ce? ,îi răspund zâmbindu-i.
-Numai așa ,oricum astăzi îți sclipesc ochii de și soarele este gelos ,zice el așezându-se lângă mine.
-Hai termină! ,zic și îi dau cu palma ușor în umăr.
-Eu doar ți-am zis adevărul! ,zice el ridicându-și mâinile în semn de predare.
Cât poate fi de drăguț omul ăsta?! Pur și simplu îmi simt inima luând-o la galop. Îl strâng în brațe iar mai apoi îmi unesc buzele de ale lui ,simțindu-i zâmbetul.
Când ne despărțim din sărut îi văd fața luminată complet ,și plin de bucurie.
Zâmbesc involuntar când îl văd așa fericit.
-Tu chiar ai ceva de ești așa fericită ,îmi zice el uitându-se la mine în ochi.
-Nu am absolut nimic ,doar sunt fericită că sunt alături de tine ,îi răspund zâmbindu-i.
Au mai trecut aproximativ 5 minute ,iar mai apoi am plecat spre orașul meu natal.
Îmi era greu să accept că o să îi revăd pe cei care mi-au făcut viața un calvar.
După foarte multe ore petrecute în mașină, de fapt au fost doar vreo 2 ore ,însă le-am resimțit ca o eternitate ,am ajuns.
Am ajuns în orașul unde toate străzile îmi șoptesc amintiri neplăcute ,simțind cum o durere mă străpunge înăuntru, iar o lacrimă îmi cade pe obrazul drept ,Tae observând asta.
-Hee...
-Sunt bine ,însă mă urmăresc amintirile ,îi spun eu puțin abătută.
Nu îmi place să mă aflu aici ,însă nu am altceva de ales.
Îl lăsăm pe Jisung în fața casei lui ,părând și el foarte afectat de toate acestea.
Când ajungem însă în fața casei părintească simt cum toate puterile mă lasă, și că cerul o să îmi pice în cap în momentul în care o să pășeșc în pragul acestei groaznice case.
Tae parchează mașina, iar mai apoi se uită la mine.
-Hee, sunt alături de tine ,o să fie totul bine ,îți promit! ,îmi spune Tae sărutându-mă pe frunte iar mai apoi pe buze. Se dă jos ,și îmi deschide portiera.
Acum aflându-mă față în față cu trecutul meu cel dureros.
Pășesc spre poteca care ducea spre casa lăsată în paragină ,și observ cum ușa de la intrare se deschide ,în prag stând mama și tatăl meu.
Înghit în sec ,și încerc să nu fac o criză și să fac ceva ce aș putea regreta mai târziu.
-Se pare că ai venit însoțită, zice mana mea în bătaie de bat-jocură.
-Da, de ce? Aveți iar ceva împotrivă cu asta? ,îi întreb eu fără nici o ezitare.
-Nu, doar este și casa ta ,însă nu știu ce o să se facă la nuntă.
Cuvintele ei se resimt în inima mea ca mai multe gloanțe. Nuntă?! Ce nuntă visează?! Singura nuntă pe care o să o fac vreodată o să fie alături de Tae!
Simt cum picioarele devin din gelatină, iar totul se face negru în jurul meu.
