Mă trezesc în același loc unde am picat ca săgetată, numai că de data asta era și Jisung lângă mine.
-Hee, ești bine? ,mă întreabă Tae speriat
-Da ,sunt bine. Dar tu cum ești? ,îl întreb eu ducându-mi mâna la frunte.
Nu îmi răspunde nimic ,însă îi pot observa lacrimă din colțul ochiului drept ,așa că îi ating ușor obrazul catifelat.
-Totul v-a fi bine ,îți promit ,îi zic eu.
-Hee, ce ne facem? ,mă întreabă Jisung tremurând de parcă a văzut fantome.
-În legătură cu ce? ,îl întreb curioasă.
-Cu nunta ,îmi răspunde el încă speriat.
-Dar tu de unde ști de nuntă? ,îl întreb eu mirată.
Pe fața lui Tae se poate observa nedumerirea lui ,astfel încât îmi dau seama că ei doi nici nu au vorbit unul cu altul despre acest subiect.
-Păi, ști că pentru a face o nuntă, îți trebuie si mire ,nu?... ,întrebă el parcă pierzându-și aerul.
-Nu mai vorbi ca marii filozofi greci și spune direct ce ai de spus! ,țipă Tae nervos.
-Nunta îi a noastră ,Hee....
Vorbele lui Jisung parcă sunt niște săgeți, care îmi atacă ultima fărâmă de inimă.
Tae nici nu mai știa ce să facă și ce să zică ,era pierdut și scurte faze când se citea supărarea pe chipul lui.
Mă enervez extrem de tare , și nu mai aștept nici o secundă.
Mă ridic de pe asfaltul rece ,și lipesc ușa casei de perete ,băieții rămânând în spate șocați de gestul meu.
-Cine vă credeți?! ,țip la așa-zișii părinți ai mei.
-Ți-ai revenit puișor? ,zice mama cu o ironie care sincer îmi crează un sentiment de dezgust.
-Voi credeți că o să fac ce spuneți voi?! ,țip din nou.
-Nu ai încotro, îmi zice mama începând să râdă ca o psihopată.
-Fă-ți un control la creier că eu cred că suferi de nebunie! ,țip la ea.
Sunt oprită din a mai țipa la ei de către o mână imensă.
-Hee, calmează-te, se aude vocea lui Tae.
-Drăguță, lasă-ne fata în pace! În schimb ,eu sunt disponibilă ,îi zice mama.
Chiar nu puteam să fiu mai șocată de atât! Propria mea mamă se dă la iubitul meu! Nu-i destul că tot orașul o știe precum o curvă ,acum îi mai demonstrează asta și iubitului meu!.
-Scuzați-mă doamnă, dar e imposibil ,îi răspunde Tae cu calmitate.
-De ce este imposibil? ,îl întreabă mama șocată.
-Pentru că sunt îndrăgostit peste măsură de fiica dumneavoastră, plus că sunteți de o vârstă cu mama mea ,ceea ce nu ar fi normal ,îi răspunde cu diplomație.
-Lasă-o pe cretina asta! ,zice mama arătând spre mine.
În momentul ală m-am smucit așa de tare, încât Tae m-a scăpat ,având parte de libertate din nou.
Nervoasă pe mama ,îi trântesc o palmă de pică din picioare ,Tae și Jisung rămânând încremeniți.
-Panaramă ce ești! Vrei să te mai numească cineva măcar femeie?! ,o întreb în scârbă.
Atunci sunt întoarsă, și fără să apuc să mă trezesc tatăl meu îmi dă o palmă.
-Cum îți..
-Poate a mers totul puțin cam departe ,mă trage Tae adăpostindu-mă în spatele lui.
-Lasă-mă să discut cu fiica mea! ,țipă tata la el.
-Și dacă nu vreau? ,îl întreabă.
Tata a încercat să îl lovească pe Tae, însă a eșuat, acesta oprindu-i lovitura.
-Îmi pare rău să vă zic domnule ,dar nu așa se vorbește cu fiica dumneavoastră ,îi spune Tae.
-Nu mă învață nimeni cum să mă comport! ,îi răspunde el
-Desigur că nu te învață nimeni! Până și animalele învață să se comporte mai bine ca tine! ,îi zic eu.
Tae mă strânge de mână ,dându-mi de înțeles că ar fi mai bine să tac.
