Tae răsuflă ușurat și mă strânge în brațe.
-Măcar știu că o să rămâi a mea ,îmi zice el
-Desigur! ,îi spus și îl sărut scurt.
Toată noaptea am petrecut-o în brațele lui Tae, amândoi adormind pe canapeaua din sufragerie, iar Yoona plecase seara târziu spre casa lui Jungkook ,deoarece era cea mai aproape.
Dimineața mă trezesc pierdută și mă uit la ceas.
-Firar! Îi ora 8 deja?! ,zic eu în șoaptă.
Mă ridic de lângă Tae și urc scările spre camera mea ,pentru a vedea ce mai face Jisung.
Deschid încet ușa și îl văd uitându-se la poza cu mine și Tae pe noptieră.
-Bună dimineața, ești bine? ,îl întreb eu
Își mută privirea spre mine ,supărarea citindu-se pe chipul lui.
-El îi noul tău iubit ,nu? ,mă întreabă ațitindu-și privirea spre poză.
-Da... ,îi răspund lăsându-mi fața în pământ
-Să fiți fericiți! Dar dacă o să ai vreodată nevoie de mine ,să ști că o să fiu mereu aici să te ajut ,îmi zâmbește el.
-Mulțumesc ,îi răspund zâmbindu-i înapoi.
Intru și mă duc lângă el și îl strâng în brațe.
-Sper că nu ai plâns prea mult după mine ,îmi zice el ciufulindu-mi ușor părul.
-Nu fi prost! Ști cât de mult te-am iubit! ,îi zic eu.
Se întristează ,zâmbetul lui dispărând.
-Oricum ,mi-a fost foarte dor de tine ,să ști! ,îi răspund eu.
-Pentru mine nu contează dacă ți-a fost dor sau nu de mine ,ci vreau doar să fi fericită ,îmi răspunde cu un zâmbet drăguț.
-Nu te-ai schimbat absolut deloc! Ești la fel de drăguț cu mine ,așa cum o făceai mereu!
-Apropo ,de ce nu mi-ai răspuns la telefon atunci când te-am sunat? ,mă întreabă el puțin dezamăgit.
-Poate nu am auzit ,nu știu ,sincer.
Atunci îmi aduc aminte de momentul de la cabană ,când cerul mi-a picat în cap când am văzut apelul de la el.
-Dacă nu ai ceva împotrivă eu o să plec acum ,îi zic eu
-Dacă tu vrei ,îmi răspunde ridicând brațele în aer în de neștiință.
Plec din cameră ,închizând ușa în urma mea ,și ciocnindu-mă de Tae.
-Ce faci aici? ,mă întreabă mai mult țipând
-Sht! Mai încet sau tu deja ai mâncat trompete? ,îl întreb eu.
-Bine, bine ,dar răspunde-mi la întrebare.
-Am venit să văd cum se simte Jisung ,ști ,mă simt vinovată și în același timp datoare. Din cauza mea îi așa ,și înainte de a veni în Seoul el a avut grijă de mine... ,îi răspund eu.
-Of ,ce inimă bună mai poți avea! De ce trebuie să fi așa firavă și inocentă?! ,mă întreabă el.
Eu îi răspund ridicând din umeri ,iar mai apoi îl trag la parter unde ne-am așezat pe canapea și ne uitam la seriale până la amiază.
În jurul ore 12 ,pe scări se aud pași ,eu întorcându-și privirea și văzându-l pe Jisung.
-Ce faci? ,îl întreb sărind de pe canapea.
-Vreau să plec ,nu pot să stau aici și să îți faci griji.
-Nu îmi fac griji ,doar știu că nu te simți prea bine!
Jisung rămâne mut ,privindu-l acum pe Tae față în față.
-Bună, îl salută Tae.
-Bună, tu ești iubitul ei ,nu? ,îl întreabă Jisung cu zâmbetul pe buze.
-Da, și tu ești Jisung ,nu? ,îl întreabă Tae.
-Da, vreau să te rog ceva.
-Spune, îi încredințează Tae.
-Ai grijă de ea ,este doar o floare delicată în fața furtunii ,îi zice Jisung
-Desigur că mereu o să am grijă de ea ,îi încredințează Tae.
Jisung dă să plece pe ușa dar îl opresc.
-Ce crezi că faci? ,îl întreb eu
-Ți-am zis că plec ,îmi răspunde.
-Nu te las să mergi singur! Dacă te rătăcești?
-Ai încrede că mă descurc ,te rog ,îmi zice Jisung.
Îi dau din cap în semn de aprobare și îl privesc lung cum pleacă.
Îmi vine greu să cred că totul este real ,dar se pare că ăsta este adevărul. Am trăit în suferință și minciună...
